DEMEP CU - upload.wikimedia....

NUVELE POSTUME 209
Si incepea saTmi vorbeasca de toti vechii sal amanti de
nenumdrate feluri, cum fusese iubita §i adorata. Imi descoperise
iubiri ridicole §i pAtima§e, adoraliuni platonice, jertfe
nebune§ti, desperari tragice imi descoperea trecutul ei, cu
o mandrie stupida ; trecut pe care eu ma ferisem sa-1 cunosc.
Ea zicea : «Amantii mei !» ca un rege : «Poporul meu!.
Destainuirile acestea mi le repeta adeseori. Aproape pe
nesimtite ele izbutiau sA faca inimii mele o educatie perversa.
Din bunk din iubitoare, din timida, cum era aceasta
biata inima, incepea sa devie rea. pizma§e, nelini§titA. Un fel
de ura vaga prindea raclacini intr'insa, o ura ciudata impotriva
amantilor pe cari ii avusese aceasta femeie.
Si imi vorbia despre dan0i,. tocmai in orele noastre cele
mai intime.
Inteo zi m'am suparat: Ea a parut uimita, i se parea atat
de firesc sd vorbeascd de amantii sAi. Dar ne-am impacat
repe_de ; cu toate astea rAmaneau in inima mea ni§te resentimente
pe cari nu le-a§ putea defini, ceva ca furia §i spaima
pe cari le simte un om slab in fata unui om puternic, care
10 bate joc de el.
Vedeam bine .cd faceam o copilarie sa iau atat de mult
in serios mania ei ridicula. Mi-era insa peste putinta sa ma
incredintez daca ea repeta aceasta manie inadins sau inteun
mod incon§tient.
*
* *
MA gandiam s'o pardsesc. Pentru catva timp plecai in alt
ora§, ca sa ma pot deprinde cu lipsa ei. Imi sugeram mie
insumi ideia de a o uita, dar cu cat imi sugeram. mai mult
aceasta ideie, cu atat ma gandiam mai mult la ea. Eram ca
acei disperati la§i, cari planuesc sa se sinucidA i dar cu cat
intarziaza mai mult asupra acestei hotAriri, cu ,atat revin la
instinctul de a tral. Uitarea 0 sinuciderea yin fara sa le prevezi.
Ea nu vi4 unde ma aflu. Nu-i spusesem, pentru a nu fi
nevoit sa-i scriu sau sa primesc scrisori dela ea.
Dupa cateva zile mi se fdcuse lin dor nespus de ea, ca