DEMEP CU - upload.wikimedia....

NUVELE POSTUME 227
petrecusem verile in aceea§ gradind, inteo stradd depArtald ;
mai tarziu, ne plimbam singuri, citiam aceleasi arti.
Din cauza sdrAciei, in care se afla tatdl sdu, fusese silitã
sd intrerupd invdtAtura. Mama ei murise.
Tatal seiu, vesnic in luptd cu cele mai aspre nevoi, o Lisa,
mai totdeauna, singurd. Ii duceam in fiecare sAptAmand cArti.
Cate odatd a gdsiam plangand, deprinzandu-si astfel sensibilitatea
cdtre o stare bolndvicioasd.
Lipsitd de ceeace intocmeste multumirile obisnuite ale vielii,
ea i§i crea o atmosferd de vise, de iluzii copildresti poate,
dar din care doria sd n'o departeze nimeni.
TrAind mereu in singuratate, inteo. rezignatie dureroas5,
cu visurile si cartile ei, md gandiam ce va face aceastd fiintd
and va trebui sd intre in lume? Era atat de pulin fdcutd
pentru vieatd!...
Toti oamenii mor dupd ce au trait ; sunt insd unele
fiinte predestinate, cum s'au ndscut, pentru a muri. Ele nu
pot sd trdeascd.
* *
N'a iubit-o nimeni. S'a mdritat c'un om ordinar si brutal,
care de sigur a fdcut-o sd sufere ; apoi a murit.
Sunt dureros de tainice viefile acestea cuprinse numai in
cateva cuvinte !
* *
M'am dus sä-i vizitez mormantul ; cimitirul ne dà iluzia cd
mortii sunt aproape de noi si cu toate acestea sunt asa
de departe!
Ploud.
In nici o parte toamna nu-ti cauzeazd o deprimare sufleteascd
mai sfasietoare ca intr'un cimitir. Oh ! e atat de nemerit
cadrul acesta posomorit orizontul nouros, arborii
desfrunziti, monotonia ploiei pentru lumea aceasta de morminte!
PrimAvara, cimitirele au o infatisare cochetd ; sunt prea