DEMEP CU - upload.wikimedia....

NUVELE 137
A doua zi, dimineata, birjarul a venit la ora hotarita §i
am plecat.
Urcand un deal, mi-am intors privirea spre padure: cu
fruntea ve§nic inaltata catre cer ii visa visul ei de pace §i
singuratate.
sufletul mi se imbruma de nu §tiu ce tristeta, departandu-ma
de cerul acela larg, de lini§tea aceea nesfar§ita,
cari imi deprinsesera mintea i simtirea cu ganduri atat de
senine §i bune ; cu farmecul unei poezii fárá seaman ...
Cernauti, 1895.
UN FERMECATOR.
T amartine, fiind sfasiat de unii critici nedrepti i aspri, le
raspunse cu aceste cuvinte : «Pe mine ma citesc §i ma
admirá femeile §i adolescentii».
Eu am trecut de mult peste pragul adolescentei, dar citesc
Inca pe Lamartine. De sigur, sunt gall din moda. Azi
se citesc alti poeti ; §i chiar femeile au uitat putin pe poetul
Lacului.
Aceasta ma face sa rad. Ca §i cum poetii s'ar putea
schimba cum se schimba rochiile de baluri. Poetii geniali sunt
pentru toate timpurile. Cei cari iubesc i inteleg poezia vor
citi totdeauna pe Lamartine. «El nu este un poet ; el este
poezia».
*
* *
Acest frumos geniu ma farmeca. El este cel mai senin
suflet pe care I-a avut omenirea, dupa Christ.
Copilaria lui e un vis ; adolescenta lui e poema.
Amicul lui cel mai intim, in primii ani ai vietii, fu un
preot de sat, inteligent §i nobil. El este educatorul sal' in
singuratatea dela Macon. Aci poetul viseaza, cite§te §i scrie
divinele lui Meditatiuni.
Mai tarziu femeile ii iubesc, II urmaresc cu atentie, se intereseazd
de el. Are aerul unui copil frumos, timid §i trist.
Amorurile lui sunt ca ni§te pove§ti din stele.
*