DEMEP CU - upload.wikimedia....

ALBUM 179
Pentruce n'au lAsat oamenii curate doar aceste mari cuvinte
ale inimii omene§ti ? Aproape toti le profanAm : §i eu, §i voi,
§i altii ... Mi-era scArba. §i de mine §i de lumea intreaga.
Ce deosebire e intre inimile cari se amAgesc cu vorbele:
ATe iubesc!» §i intre zarafii de stradA cari se in§ald cu gologanii?
Nici una.
Era intAia data and judecam drept §i dureros ce §arlatani
de sentimente suntem noi, oamenii.
In vremea asta, §oaptele rAspundeau gAndurilor mele rAsvrAtite;
porniau din stufi§u1 singuratic, tot a§a de calde, tot
a§a de dulci:
Te iubesc !
Te iubesc!
Ah, ce minciunA!
Solca (Bucovina) 1895.
UN OM DE PRISOS.
§tiu cum ii chiamA. Cineva mi I-a arAtat intr'o zi pe
NustradA:
Uite, Ala e cAmAtarul, bogat §i sgArcit, cAruia unul din
datornicii sAi i-a zis odatA: «Tu nu §tii sA trAe§ti: e§ti nefolositor
§i tie §i altora. Tu puteai sh fii altceva: o piatrA, o
cArAmidA, un lemn... E§ti un om de prisos lo §i vorba s'a
prins.
E un om de vreo patruzeci de ani, de staturA potrivitA,
putin schiop, galbinicios la fatrt. PArul capului e rar §i bate
in galben, ca mAtasea porumbului. Mustati n'are, e span.
Child zAmbe§te, se vAd douA §iruri de dinti tali §i negri.
UmblA totdeauna rAu imbrAcat, aproape sdrenturos.
I arna poarta un palton vechiu, impetecit pe alocurea, pe
care il pastreazA de §aptesprezece ani. E un adevArat palton
celebru!
Vara e imbrAcat tot in hainele de iamb, cu deosebire cA
leapAdA paltonul.
Averea §i-a fAcut-o imprumutAnd pe oamenii nevoia§i §i
luAndu-le dobAnzi ingrozitoare. CAnd bietii datornici nu pu-.