DEMEP CU - upload.wikimedia....

POEME IN PROZA 49
tatea unui idiot monstruos. 5i vAzAnd cA produce in toate
partile numai rAs, el insu§i devenise de o veselie nestApAnitA.
Adese ori i§i amestecA rAsul cu rAsul celorlalti.
ToatA lumea rAsese de el. El cugeta cate odatA : de sigur
natura m'a batjocorit pentru scopul de a inveseli. Natura are
§i ea clownii ei §i clownul se obi§nuise cu lumea, ca cu o
arena de circ
* *
*
Inteo zi i§i inmormAntà copilul: o frumusete! Adeseori
mon§trii produc ingeri. TatAl urit sperà ca aceastA odraslA
sA-1 rAsbune de tot rAsul lumii, de care poate, in tAcerea
sufletului sAu, suferise Ce mare, ce nemArginita mâneiere
pierdeal...
and ajunse lAngA mormAn1 toatA inima lui se innmuiè, §i
cAzii pe cosciug, plAngAnd, cum nu plAnsese niciodatA
Gropa§ii rAdeau
DURERE.
Treceam in fiecare zi pe langa atelierul unui cioplitor de
cosciuguri. ant& totdeauna §i era vesel.
Veselia lui mi se pare& hidoasA ; meseria lui trebuià sA-1
invete a cugeta, a filozofA.
Si imi ziceam : iatA un negustor care i§i rAde de mu§teriii
sAi : mortii.
MA ferii de a mai trece pe acolo.
* *
TArziu, insA, din intAmplare, iarA§i trecui prin strada aceea.
Privii prin geamurile atelierului : me§te§ugarul bAteA cuie in
scandurile unui cosciug mic §i plangea.
Un vecin imi spuse cA i-a murit copilul.
De atunci adeseort I-am zArit abAtut, cu lacrimile in ochi.
Si am inteles cA numai din propria noastrA durere putem
simti durerea altora.