DEMEP CU - upload.wikimedia....

v
NUVELE POSTUME 191
SUFLETE NEINTELESE.
Vorbiam cu un prieten despre acele stall suflete§ti, tainice
§i ciudate, cari hotarasc uneori sinuciderile. i ne pier-
deam cu reflectiile, cu observatiile in lumea sufletelor omene§ti,
in cari atat §tiinta, cat §i arta au facut Alât de putine
§i nesigure cuceriri.
Dar deodata, in mijlocul discutiunii, prietenul meu se opri,
§optind de mai multe ori un nume de femeie. ochii lui
par'ca se ivia o lumina searbada, lumina amintirilor aproape
stinse, ca un rasarit de toamna.
Ii intrebai:
Ti-ai adus aminte de cineva ?
Da, imi raspunse el ; mi-am adus aminte de o femeie
care s'a sinucis pentruca era fericita
Ti privii uimit ; el adauga.
§i se indoia de statornicia fericirii !...
Apoi dupa o pauza.
Dar mai bine ascultd-ma. Peste cateva minute vei intelege
totul.
Ma duceam la ea aproape in fiecare seara. Aveam nevoie
de sarutarile ei, ca §i de aer, ca §i de lumina. Nu era frumoasa
un corp mic, subtire ; ochii mari, de un albastru vag,
ca cerul unor zile de vara; parul castaniu, gura mica, prea
mica, buzele mai totdeauna fara sange, ca ale anemicilor
nasul comun, sanul slab, fail nici o rotunzime.
Cum imi placuse femeia asta ?
De obiceiu, iubisem alt gen de femei.
Intr'o seara o auzisem cantand intr'o ocafenea-concerto. Am
ascultat uimit, fermecat, §i am aplaudat-o singur. Publicul s'a
uitat la mine- §i a ras. Ave& o voce ciudata, dureros de ciudata,
ie§ita din pieptul ei slab cu o sonoritate particulara
Ora un plans armonios.
Ne-am cunoscut apoi, am vorbit mult, §i mi-a fost draga
de atunci ca o sora.
0 iubiam mai mult cu sufletul deck cu simturile. Ea