DEMEP CU - upload.wikimedia....

330 TRAIAN DEMETRESCU
Cum plange cate-odatd, a§a de bland i dulce,
Ai crede-o voce tristä ce aria' sä te culce,
0 voce de femeie, cu farmec cald §i rar,
Ce vrea ca sd-§i alinte unt dor, un gand amar I
i par'cd spune-atuncea nultiu ce epopee
De vetre fall lemne, de umede bordeie,
Ca ni§te gropi uitate salbatici §i pustii,
Inmormantand in ele sdraci cadavre vii !
In ochi ti se de§teaptd mizeria hidoasd :
i par'cd vezi coliba obscura, friguroasa,
Familia 'ncapand-o, sdrobità sub nev,oi,
Toti galbeni, morti de foame, bolnavi, pierduti §i goi !
La masä, dus pe ganduri, cu fruntea incruntatd,
Invins de desnadeide, zdre§ti pe bietul tata,
Iar muma, de-al credintei intdritor indemn,
Mereu catre icoand repetd-al crucii semn !
Deoparte, copila§ii, flori searbdde de ghiata,
Tac. Unul plange, altul pe-o .carte ruptd 'nvatd;
Iar intre ei, o sord, un inger blond, sfios,
Prevede viitorul pustiu §i viforos !
Nici foc §i nici vestminte!... nici ajutor ! nici hrand !...
i vantul bate'n u§á cu-o furie du§mand !...
Din ochi li se revarsd al lacrimilor val,
Cristalizat pe gene, cu boabe de cristal !