Mg. Serviciilor.pdf - Academia Comerciala

• servicii cu influenţă mixtă: financiare, de exemplu.
Beneficiarul mai poate fi individual sau colectiv (după natura acestuia), intern sau extern
(după localizarea geografică).
De asemenea, tot prin prisma beneficiarului, serviciile se grupează în:
• servicii intermediare, activităţi constituite ca parte integrantă, indispensabilă procesului
producţiei materiale (stocarea şi depozitarea, transporturile, asigurările şi reasigurările,
finanţele, activităţile juridice, contabile, pregătirea forţei de muncă, managementul, cercetarea
ştiinţifică etc.);
• servicii finale, cele destinate consumului direct al gospodăriilor, colectivităţilor sau
persoanelor sau cele care creează condiţii pentru desfăşurarea normală a acestuia. Ele sunt
subdivizate în servicii comerciale (plătite de populaţie) şi servicii cu titlu gratuit (finanţate
public).
După posibilităţile de comercializare există:
• servicii transferabile, care pot fi înmagazinate şi schimbate la distanţă;
• serviciile netransferabile, care trebuie produse la locul de consum.
În acelaşi context, pentru realizarea actului vânzării-cumpărării şi respectiv consumului,
unele servicii presupun deplasarea ofertantului (a prestatorului), iar în cazul altora deplasarea
consumatorului.
Din punctul de vedere al gradului de utilizare a echipamentului şi personalului, distingem:
• servicii pe bază de echipament (automat: staţii de spălare automată, automat de bilete;
manipulat de personal necalificat: maşinişti, taxi; manipulat de personal calificat: personal
navigant)
• servicii pe bază de personal (nespecializat: femei de menaj, baby sitter: calificat: mecanici
auto, stomatologi; liber profesionişti: avocaţi, contabili).
Un alt criteriu de clasificare a serviciilor ţine seama de gradul de participare a
consumatorului la realizarea prestaţiei, respectiv:
• servicii ce exprimă o relaţie puternică prestator-consumator (turistice, de sănătate);
• servicii ce exprimă o relaţie slabă prestator-consumator (reparaţii, financiar-bancare etc.).
În afara celor prezentate, există şi alte variante de structurare a serviciilor, folosind
aspecte noi de grupare: gradul de variabilitate a producţiei (servicii standard şi servicii
individualizate), motivaţia de cumpărare, obiectivele prestatorului etc.
Privite în ansamblu, modalităţile de clasificare a serviciilor ne evidenţiază diversitatea
tipologică deosebită a acestora şi, corespunzător, dificultăţile cunoaşterii şi perfecţionării
mecanismelor de funcţionare a sectorului tertiar. Totodată, existenţa lor denotă necesitatea
elaborării unui sistem amănunţit de clasificare a serviciilor, încât să permită identificarea şi
înţelegerea unui număr cât mai mare de activităţi prestatoare de servicii: sistemul trebuie să fie
compatibil cu structurile altor grupări naţionale şi internaţionale şi, totodată, operaţional -
permiţând includerea cu uşurinţă a presţatiilor în componentele standard ale acestuia şi
facilitarea clasificării acestora.
1.3. CARACTERISTICI DISTINCTIVE ALE SERVICIILOR
Având drept suport cele expuse până acum, punând faţă în faţă producţia bunurilor
tangibile şi prestaţia serviciilor, în concluzie am putea rezuma caracteristicile serviciilor la
următoarele:
• Natura intangibilă a serviciilor, considerată de specialişti ca fiind caracteristica
esenţială a serviciilor. În esentă ea exprimă faptul că serviciile nu pot fi văzute, gustate, auzite,
simtite sau mirosite înainte de a fi cumpărate. În cazul unui serviciu, clientul trebuie să se
bazeze pe renumele şi reputaţia firmei de servicii. Este motivul pentru care în multe servicii