Teologia şi viaţa Bisericii Romano-Catolice reflectate în ...

Teologia şi viaţa Bisericii Romano-Catolice în documentele Conciliului II Vatican
că, într-adevăr, Ioan al XXIII-lea nu şi-a pus nici o clipă problema dacă ţinerea unui
conciliu se împacă sau nu cu dogma Vaticanului, el afirmând doar că instituţia conciliară
face parte din eclesiologia catolică, iar dogma Vaticanului trebuie interpretată în
funcţie de această stare de lucruri necesară şi permanentă 43 . Diversele declaraţii privitoare
la conciliu, dorinţa de a accentua propria funcţie de „episcop al Romei”, epicop
local, „frate” al tuturor episcopilor din lume – Pius XII accentua, dimpotrivă „episcopatul
său universal” – şi, nu în ultimul rând, dorinţa de a aborda într-un mod nou problema
unităţii creştinilor, toate acestea arătau că Ioan al XXIII-lea se străduia să înfăptuiască
o veritabilă întoarcere la izvoarele tradiţiei creştine 44 .
Iată de ce lucrările Conciliul II de la Vatican au fost şi vor fi urmărite cu interes
de toţi credincioşii Bisericii Romane, ca şi de întreaga creştinătate, deşi până în prezent
acest conciliu nu a ieşit din faza confruntărilor diferitelor grupuri în care s-au
împărţit părinţii conciliari şi n-a trecut încă la adoptarea unor măsuri eficiente. De
graba cu care conciliul va păşi cu hotărâre pe calea dorită şi aşteptată de masele catolice
depinde rolul pe care-l va avea Biserica Romană în lumea secolului nostru.
În lumea acestor realităţi, nu este lipsită de utilitate cunoaşterea obiectivă de
către clericii şi credincioşii noştri a dezbaterilor şi hotărârilor din cele două sesiuni
ale conciliului, ţinute până acum.
II.1. Dezbaterile şi hotărârile primei sesiuni a Conciliului
Conciliul II Vatican s-a deschis în ziua de 11 octombrie 1962, în prezenţa papei
Ioan al XXIII-lea şi a avut peste 2500 de episcopi şi a durat, cu unele întreruperi,
până la 7 decembrie 1965, când a fost declarat închis de papa Paul al VI-lea
(1963-1978) 45 .
Conciliul II de la Vatican a ţinut patru sesiuni, cu o durată de două sau trei luni
fiecare, după cum urmează: sesiunea I, între 11 octombrie şi 8 decembrie 1962; sesiunea
a II-a între 29 septembrie şi 4 decembrie 1963; sesiunea a III-a, între 14 septembrie
şi 21 noiembrie 1964; sesiunea a IV-a, între 14 septembrie şi 7 decembrie 1965 46 .
La lucrările primei sesiuni a Conciliului II Vatican au participat aproape 2400
de episcopi, cel mai mare număr de episcopi catolici prezenţi la un conciliu general
romano-catolic în istoria catolicismului.
Discutarea problemelor n-a început aşa de repede cum se aşteptau sinodalii.
Timpul dintre 11-21 octombrie 1962 l-au petrecut părinţii sinodali cu stabilirea formelor
procedurale după care avea să se orienteze şi să lucreze conciliul.
Deşi s-a crezut la început că părinţii conciliari vor urma indicaţiile Curiei Romane,
cum s-a întâmplat la alte concilii generale în trecut, în realitate, lucrurile nu s-
au petrecut după programul prevăzut, deoarece în curând discuţiile din conciliu au
43 John Meyendorff, Ortodoxie şi Catolicitate, trad. din lb. franceză de Călin Popescu, Editura
Sophia, Bucureşti, 2003, p. 138-139.
44 Ibidem, p. 139.
45 Pr. Prof. Dr. I.Rămureanu, op. cit., p. 502.
46 Ibidem.
193