Teologia şi viaţa Bisericii Romano-Catolice reflectate în ...

Teologia şi viaţa Bisericii Romano-Catolice în documentele Conciliului II Vatican
marea majoritate a episcopilor din Franţa, Germania, Canada, America Latină,
Olanda, Africa, Asia. Curentul conservator se reducea la un grup mic, alcătuit din
membrii curiei şi din unii episcopi italieni şi spanioli. Între ele a apărut un grup de
mijloc, format din mai mulţi cardinali şi episcopi în majoritate italieni. În general,
susţinătorii curentului înnoitor traduc pe plan bisericesc o concepţie progresistă.
Aripa înnoitoare, majoritară fiind, a susţinut în tot cursul sesiunii teza că episcopii
formează un colegiu în frunte cu papa şi acest colegiu e urmaşul colegiului
apostolic. Fiecare episcop face parte din colegiu, de drept divin, în baza hirotoniei
sale. Papa trebuie să conducă Biserica numai în unire cu colegiul, atât în mod ordinar,
în unire cu o reprezentanţă permanentă a episcopatului la Vatican, cât şi în cazurile
extraordinare; în unire cu Conciliul Ecumenic Papa e capul colegiului şi precum
trupul nu poate lucra fără cap, aşa nici capul nu poate lucra fără trup. Această aripă e
aderenţa ideilor înnoitoare ale lui Teihard de Chardin, Congar, Hans Küng 75 , ale căror
opere au fost interzise la Roma. Sunt teologi catolici care susţin că „presiunile
lumii” cer să se vorbească mai puţin despre „puterile” papei şi mai mult de „servirea”
lui. Ei afirmă că papa e numai primul dintre episcopi, şi nu deasupra lor.
Aripa conservatoare susţinea că nu se poate dovedi existenţa unui colegiu apostolic
şi, cu atât mai puţin, că episcopii ar moşteni de la Apostoli apartenenţa la un
colegiu episcopal. Se poate constitui un colegiu episcopal cel mult din graţia papei 76 .
Încă de la 3 octombrie, cu prilejul discutării primului capitol al schemei Despre
Biserică, cardinalul Alfrinck, arhiepiscop de Utrecht, a cerut ca expresia din schemă
„Petru şi Apostolii”, să fie înlocuită cu expresia „Petru şi ceilalţi apostoli”. El voia să
întărească prin aceasta, ideea din schemă că primatul papal trebuie exercitat în cadrul
colegialităţii episcopale. Petru a fost şi el Apostol, n-a fost ceva deasupra Apostolilor.
„Nimeni nu se gândeşte să diminueze primatul lui Petru, dar papa trebuie repus
în colegiul episcopilor. Biserica are un fundament constituit din 12 pietre, nu e fundată
numai de Petru” 77 .
Cardinalul Léger (Montreal) a cerut, asemenea arhiepiscopului Guerry, ca în
schemă să se precizeze că episcopul singular se înarticulează în colegiul episcopal
prin însăşi consacrarea lui, nu printr-un act papal special. Ca urmare, fiecare episcop
are o responsabilitate pentru toată Biserica. Această responsabilitate îi vine din
legătura lui cu Hristos. De aceea, doctrina despre episcopat nu trebuie să fie numai
una juridică. Autoritatea episcopului în Biserică se întemeiază pe legătura lui cu
Hristos. Hristos e prezent în Biserică prin ministerul şi servirea episcopatului în
totalitatea lui.
Patriarhul melkit unit Maximos IV şi-a formulat în următoarele 6 puncte, propunerile
lui, mai îndrăzneţe ca ale multora:
75 Ibidem, p. 128.
76 Pr. Barbu Gr. Ionescu, „Conciliul II de la Vatican. Dezbaterile şi hotărârile sesiunii a doua”, art.
cit., p. 200.
77 Ibidem.
205