Teologia şi viaţa Bisericii Romano-Catolice reflectate în ...

Teologia şi viaţa Bisericii Romano-Catolice în documentele Conciliului II Vatican
„trimisă” în lumea întreagă, toţi membrii Bisericii, deşi în moduri diferite, sunt
părtaşi la această trimitere”, însă nu putem afirma că este numai un singur fel de
apostolat, deoarece toţi suntem chemaţi la acest lucru, într-un fel sau altul, afirmă
teologia catolică 120 .
Teologii catolici afirmă ideea de apostolat familial existând multiple opere de
apostolat familial:
- apostolatul între familii, care are o mare importanţă pentru apostolat, soţii
înşişi devin apostoli ai altor soţi. Practic, se concretizează în pregătirea logodnicilor,
în ajutorarea tinerelor cupluri şi a cuplurilor aflate în dificultate.
- apostolatul prin ospitalitate: familia creştină nu trebuie să fie închisă în sine,
ci trebuie să fie ospitalieră şi să-i ajute pe toţi în nevoi.
- apostolat prin mărturie: familiile creştine prin viaţa lor exemplară luminează
celelalte familii şi devin astfel o chemare la a primi vestea cea bună a Evangheliei 121 .
Biserica Romano-Catolică propune diferite domenii de apostolat, în angrenarea
şi atragerea tinerilor şi a laicilor, în general spre valorile mai înalte ale societăţii, prin
diversele grupări, asociaţii, comunităţi şi mişcări ecleziale.
Grupările şi asociaţiile ecleziale favorizează reînnoirea comunităţilor ecleziale
nu numai pentru faptul că îmbogăţesc viaţa internă cu serviciile lor, ci şi pentru că se
stabileşte un inter-schimb: parohia devine centrul de unitate al pluralismului asociativ,
în timp ce grupările aduc o contribuţie pozitivă pentru că ajută parohiile să devină
comunitate, ajută parohia să aibă o fizionomie mai puţin instituţionalizată şi mai
mult evanghelică 122 .
O temă vastă, luată în discuţie în lumea romano-catolică, după Conciliul Vatican
II o constituie condiţia omului în lumea contemporană 123 . Surprindem, aşadar,
contextul istoric şi social în care trăieşte omul, modul practic al omului de azi de a
trăi viaţa, aspiraţii şi idealuri, dificultăţi şi dezechilibre, speranţe sau dezamăgiri. Se
pot constata în lumea contemporană mutaţii sau transformări psihologice, morale şi
religioase. Ca pentru orice etapă istorică, şi pentru noua etapă istorică pe care o trăieşte
acum neamul omenesc, transformarea mentalităţilor şi a structurilor influenţează
asupra valorilor moştenite. Tinerii, mai ales trăind într-o societate în care domină
mentalităţi, precum cea consumistă sau cea lipsită de principii morale, ajung chiar să
se revolte împotriva unor valori tradiţionale. Ca atare, părinţii şi educatorii întâmpină
dificultăţi majore în îndeplinirea îndatoririlor lor de educare şi formare a tinerei
120 În ce priveşte apostolatul laicilor, a se vedea: W. Dancă (coord.), Creştinii laici – identitate şi
misiune, Editura Sapientia, Iaşi, 2001, M. Flik, La Chiesa nel nundo contemporaneo, Leumann, 1968,
Papa Ioan Paul al II-lea şi V. Messori, Să trecem pragul speranţei, trad. S. Mărculescu, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1995.
121 Cf. A. Bisoc, Parohia, comunitate de credinţă în caritate, Editura Presa Bună, Iaşi 1999, p.100.
122 Ibidem, p 103.
123 R. La Valle, Il Concilio nelle nostre mani, Morceliana Brescia, 1966, p. 134, apud Pr. Iosif
Bisoc, op. cit., p. 76-81.
221