Teologia şi viaţa Bisericii Romano-Catolice reflectate în ...

Teologia şi viaţa Bisericii Romano-Catolice în documentele Conciliului II Vatican
tă Biserica Romano-Catolică în mod piramidal: la bază laicii, care nu sunt nimic, iar
în vârful piramidei papa, care e totul. Din contră, a subliniat Episcopul De Smedt, în
Biserică, laicii, preoţii şi episcopii nu formează decât un singur popor – poporul lui
Dumnezeu – în serviciul căruia se află episcopii. El a semnalat totodată pericolul
pentru Biserica Romano-Catolică de a cădea în „papolatrie” sau „episcopolatrie”.
Al treilea defect e „juridismul”, pentru că în schemă nu se accentuează grija şi
dragostea de mamă a Bisericii pentru fiii „săi” 64 .
Critica făcută schemei „De Ecclesia” a contribuit ca ea să nu mai fie pusă la
vot, ci să fie amânată pentru a doua sesiune a Conciliului II de la Vatican.
Cardinalul Jacob Lercaro, arhiepiscop de Bologna (Italia), a scos în evidenţă că
problema centrală a creştinismului e Biserica şi misiunea ei în lume. Mai întâi, trebuie
să se arate natura internă a Bisericii, taina şi modul activităţii ei – ad intra – să
se pună în lumină misiunea ei de mamă şi educatoare, să se arate relaţiile ei cu ceilalţi
creştini. Biserica Romano-Catolică trebuie să înceapă cu „necatolicii” un dialog.
Apoi trebuie să se înfăţişeze Biserica după caracterul ei exterior – ad extra. Biserica
trebuie să contribuie la soluţionarea marilor probleme care frământă lumea contemporană:
respectul vieţii şi al persoanei, înlăturarea războiului, a foametei, soluţionarea
satisfăcătoare a problemelor puse de creşterea populaţiei. Ea trebuie să pună
principiul unei morale nu numai în ceea ce priveşte individul, ci toată societatea, să
lupte pentru dreptate socială şi pace, să denunţe toate abuzurile care stânjenesc drepturile
individului şi ale societăţii 65 .
Din expunerea făcută, constatăm că Conciliul II de la Vatican şi-a propus să
discute în prima sa sesiune nouă scheme sau teme teologice, dar n-a reuşit să discute
decât următoarele cinci scheme:
1. Despre Sfânta Liturghie, din care a aprobat capitolul I, după ce a fost refăcut
de comisia respectivă.
2. Schema dogmatică „Despre izvoarele revelaţiei”, a fost trimisă unei comisii
mixte, sub preşedinţia cardinalului Alfredo Ottaviani şi a lui Augustin Bea, care reprezintă
primul curentul tradiţionalist, al doilea curentul progresist, pentru o nouă şi
totală refacere.
3. Schema „Despre mijloacele de comunicaţie socială”, deşi a fost aprobată în
întregime în spiritul ei, practic a fost trimisă comisiei respective pentru simplificare
şi o completă refacere a textului, spre a fi supusă aprobării finale a conciliului.
4. Schema „Despre unitatea Bisericii” a fost trimisă comisiei respective spre a
fi refăcută împreună cu alte două teme asemănătoare într-un text mai cuprinzător, în
spirit ecumenic.
5. Schema „Despre Biserică”, ultima introdusă, n-a ajuns la o discuţie amănunţită
şi nici n-a fost supusă votului episcopilor, urmând să fie dezbătută din nou în a
doua sesiune a Conciliului II de la Vatican.
64 Ibidem.
65 Ibidem, p. 31.
201