Teologia şi viaţa Bisericii Romano-Catolice reflectate în ...

STUDII ŞI ARTICOLE
Dezbaterile din prima sesiune a Conciliului II de la Vatican s-au desfăşurat într-o
nouă orientare, în spirit ecumenic, şi au fost dominate de dorinţa reînnoirii şi adaptării
Bisericii Romano-Catolice pentru a răspunde la marile probleme ale lumii de azi.
Prima sesiune a Conciliului II de la Vatican a fost închisă oficial de papa Ioan
XXIII în ziua de sâmbătă, 8 decembrie 1962. Cu acest prilej, el a declarat: „Conciliul
II de la Vatican este un act de credinţă în Dumnezeu, de supunere faţă de legile Lui,
de sincer efort pentru a corespunde planului mântuirii, după care „Cuvântul trup s-a
făcut din Maria Fecioara” 66 .
La aproape o lună de la încheierea şedinţelor primei sesiuni a Conciliului II Vatican,
papa Ioan XXIII a amintit din nou despre aceasta , în „Scrisoarea” trimisă
episcopilor şi altor membri ai conciliului, la 6 ianuarie 1963. După ce vorbeşte despre
colaborarea dintre preoţi şi laici şi fixează obiectivele pe care trebuie să le urmărească
conciliul în sesiunea a doua, papa Ioan XXIII s-a exprimat astfel despre lucrările
primei sesiuni: „Fără îndoială, conciliul pe care l-am convocat priveşte, direct
membrii Bisericii noastre Romano-Catolice, care este una, sfântă, catolică şi apostolică.
Acesta este obiectivul principal pe care ni l-am propus” 67 .
Mai departe, afirma: „Dar, dacă noi ne limităm numai la problemele noastre –
ale catolicilor, dacă rămânem în mod unic numai în cercul Bisericii Romano-
Catolice, acest mod de a lucra – cum am gândit întotdeauna – nu pare a răspunde
întru totul poruncilor dumnezeiescului Mântuitor”.
II.2. Hotărârile şi dezbaterile celei de-a doua sesiuni a Conciliului II de
la Vatican
Papa Ioan al XXIII-lea a încetat din viaţă la 3 iunie 1963 şi i-a urmat papa
Paul al VI-lea întronizat la 30 iunie 1963, sub care s-au desfăşurat în continuare
lucrările conciliului 68 .
În unele afirmaţii făcute de papa Paul VI, după alegerea sa ca papă, el s-a declarat
decis să continue drumul lui Ioan XXIII în cele două probleme principale care
constituie testamentul aceluia: a Conciliului şi a păcii. În ce priveşte Conciliul, încă
la o zi după alegerea sa, la 22 iunie, noul papă a declarat: „Partea cea mai importantă
a pontificatului nostru va fi umplută cu continuarea Conciliului II de la Vatican, asupra
căruia sunt aţintiţi ochii tuturor oamenilor de bună-credinţă”. Şi anunţând la 26
iunie oficial hotărârea sa, ca sesiunea a doua a Conciliului să se deschidă la 29 septembrie
1963, dată ce fusese fixată de papa Ioan XXIII, a luat măsuri pentru tipărirea
urgentă a schemelor şi pentru trimiterea lor episcopilor.
Activitatea principală a papei Paul VI, îndată după încoronarea lui, a fost închinată
în mod precumpănitor pregătirii celei de-a doua sesiuni a Conciliului II de
la Vatican. S-ar putea spune că din ea se desprinde aceeaşi intenţie de a se împăca
66 Ibidem, p. 32.
67 Ibidem, p. 33.
68 Pr. Prof. Dr. I. Rămureanu, op. cit., p. 502.
202