Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

More documents

Recommendations

Info

14 superior (Chattian) şi Miocenul inferior (Acvitanian) este mare, datorită dispariţiei ultimei specii ale genului Aulocytheridea (Aulocytheridea alveolata Olteanu), ale speciei Loxoconcha chattiensis Olteanu, Loxoconcha carinata Lienenklaus, Myrrayina (?) aff lyrata (Reuss), Cytheridea genavensis Oertli, C. truncatula Goerlich, Echinocythereis hispida Speyer, Schuleridea perforata cambasiensis Keij, Cytheropteron elongatus Olteanu, Pterigocythereis postreticulata Olteanu (singura specie reticulată a genului), prezenţa cvasi-dominantă a genului Cuneocythere cu cel puţin două specii exclusive (C. marginata şi C. lienenklausi) în intervalul Chattian superior - Acvitanian inferior. În Miocenul inferior apare noul gen Henryhowella (H. asperrima (Reuss), şi genurile extrem de prolixe Miocyprideis şi Falunia (tabelul 3). Abia cu Burdigalianul speciile şi unele genuri mai vechi, devin fie minoritare, fie dispar. Noua faună dominantă apărută odată cu Burdigalianul se restrânge enorm în Ottnangian, renaşte în timpul Karpatianului şi se amplifică în timpul Badenianului. Dincolo de o specie sau alta, importante sunt apariţiile noilor genuri privite ca inovaţii arhitecturale în structura cochiliei. În intervalul temporal Oligocen-Miocen au apărut succesiv următoarele structuri morfologice: Genuri Oligocen Acvitanian Burdigalian Karpatian Badenian Phlyctenophora* Cuneocythere Paracyprideis Neocyprideis Aulocytheridea Schuleridea Myrrayiana (?) Haplocytheridea* Echinocythereis Cyamocytheridea* Cytheridea* Pseudocytherura Bosquetina Falunia Mutylus* Henryhowella Miocyprideis* ? ? ? Costa Flexus Cnestocythere Kangarina Uroleberis Eocytheropteron Callistocythere* Propontocypris Neomoceratina Incongruelina Buntonia** Leptocythere* Hemicytheria* Verrucocythereis Acantocythereis Aurila* Carinocythereis**
15 Badeniella Borodiella* Tabel 1 – Apariţiile generice în timpul Miocenului (* genuri care reapar în faciesurile salmastre ale Sarmaţianului, sau ** în Marea Neagră). În arealul Ponto-Caspic, succesiunea Sakaraulian, Tarhanian, Ciokrakian, Karaganian, Konkian ar sugera izolarea acestui areal începînd cu un timp anterior Badenianului. În Badenianul inferior şi apoi în cel superior, acest spaţiu ar fi fost supus unor invazii cu faună “indo-pacifică” (Rogl, 1998). Cel puţin la nivelul faunelor de ostracode, nu se justifică în nici un fel o astfel de afirmaţie. Studiul ostracodelor terţiare din Noua Zealandă (Hornibrook, 1952) nu permite identificarea nici cel puţin a unei singure specii comune cu Europa. Inclusiv în cazul faunei actuale. În schimb, imensa majoritate a genurilor sunt aceleaşi ca şi distribuţia lor temporală relativă. Altfel spus, genul ca structură morfologică nouă (privită ca „inovaţie” în fluxul vieţii) a apărut cam în acelaşi timp (geologic) la nivel global. În arealul Carpatic avem o succesiune litologică “standard”: formaţiunea tufitică, evaporitele, şisturile cu Radiolari şi marnele cu Spiratella. Ultimele două sunt atribuite Badenianului superior (inutil numit Kossovian), unitate biostratigrafică separată datorită apariţiei noului gen de foraminifere numit Velapertina. Dar această eşalonare precisă de evenimente vulcanice, sedimentologice şi biologice (concentrarea într-un interval anume a unui grup de organisme dominant) sunt exclusiv “carpatice” şi evenimentele ca atare sunt dificil de corelat cu celelalte bioprovincii. Bazinele Paleogenului erau grupate în bazine dependente de bioprovincia nordică (holoarctică) şi altele dependente de Tethys. În timpul Miocenului, faunele Paratethysului se fragmentează ecologic într-o zonă estică şi una vestică, arealul Carpatic fiind un spaţiu geografic de tranziţie. În acelaşi timp, biprovincia mediteraneeană (marină) este unitară faunistic şi separată ecologic de arealul atlantic şi cel nordic. 2. Etajele bioprovinciei mediteraneene Langhianul de la stratotip a oferi o faună de ostracode pe care o putem definii doar ca “miocen mediu” şi nimic mai mult. Oertli (1961) a oferit următoarea asociaţie de ostracode: Cytherella postdenticulata Oertli, Henryhowella asperrima (Reuss), (plus o specie nouă), alături de Bairdia sp., Argilloecia sp., Macrocypris sp., Cyamocytheridea sp., Schizocythere sp., Cushmanidea sp., Krithe sp., Aurila sp., Urocythere sp., Bradleya sp., Costa sp., Xestoleberis sp., Psamocythere sp., (în total sunt 16 genuri, toate regăsite şi mai tîrziu). 2.1. Etajele Tortonian, Sahelian, Serravalian şi faunele lor Ruggieri (1967) ne-a oferit un studiu asupra comunităţii Helveţian-Tortoniană din arealul Val Marrechia (în nordul Italiei), în aşa zisele “argile de Montebello”, care completează un studiu mai vechi al aceluiaşi autor, asupra Tortonianului din Sicilia (Ruggieri, 1962). În Tortonianul sicilian Ruggieri (op.cit.) a identificat 55 de specii, completate un an mai târziu cu reactualizarea colecţiei lui Seguenza (încă patru specii). Asociaţia ostracodelor este următoarea (vom preciza numele autorului numai în cazul speciilor necitate până acum): Cytherella postdenticulata, Cytherella vulgata Ruggieri, Bairdia nigrescens Ruggieri, Bairdia octopunctata Ruggieri, Paracytheridea bovettensis (Seguenza), Parakrithe dactylomorpha Ruggieri, Krithe compressa (Seguenza) dertonensis Ruggieri, Krithe pernoides (Bornemann), Acantocythereis hystrix, Henryhowella assperrima, Occultocythereis bituberculata, Bradleya pliocenica (Seguenza), Hermanites haidingeri (cu două subspecii), Chrysocythere cataphracta Ruggieri, Verrucocythereis verrucosa, Quadracythere sulcapunctata, Carinocythereis carinata, Carinocythereis pokorny, Falunia mida Ruggieri, Mutilus keiji Ruggieri, Aurila punctata, Aurila cicatricosa, Aurila longa
Page 2 and 3: 2 Radu Olteanu Paleoecologia ecosis
Page 4 and 5: 4 Cuvânt înainte Evoluţia geolog
Page 6 and 7: 6 Cuprins Cuvânt Înainte I - Isto
Page 8 and 9: 8 Paratethysul ca unitate spaţial
Page 10 and 11: 10 (cu Spaniodontella), foarte prob
Page 12 and 13: 12 Baraoltului”, Jekelius, 1932).
Page 16 and 17: 16 Ruggieri, Aurila trigonela, Auri
Page 18 and 19: 18 se continuă (numai în Parateth
Page 20 and 21: 20 pot fi considerate ca elementul
Page 22 and 23: 22 influenţele reale ale ecosistem
Page 24 and 25: 24 Tarchanianul în schimb, pare ma
Page 26 and 27: 26 problemele de interpretare ale B
Page 28 and 29: 28 3.1.Corelarea Paratethysului Cen
Page 30 and 31: 30 Cytheropteron vespertilio Carino
Page 32 and 33: 32 4.2. Fauna în ecosistemul salma
Page 34 and 35: 34 încât la nivelul Akchiaghilian
Page 36 and 37: 36 (Istriţa) Pietroasele (Istriţa
Page 38 and 39: 38 4. 5. Limita dintre două comuni
Page 40 and 41: 40 şi Bulla, cu 20 de specii. Cele
Page 42 and 43: 42 În zona Subcarpatică a Bazinul
Page 44 and 45: 44 Spre deosebire de arealul nord-p
Page 46 and 47: Maeotocythere acuta Olteanu Loxocon
Page 48 and 49: 48 coastelor, elementul morfologic
Page 50 and 51: Amnicythere saljanica saljanica (Li
Page 52 and 53: 52 12. Pontoniella 13. Bacunella 14
Page 54 and 55: 54 Ca urmare, va trebui să găsim
Page 56 and 57: 56 Muller Limnocythere rectangulari
Page 58 and 59: 58 În arealul Euxinic, succesiunea
Page 60 and 61: 60 astăzi (Candona schweyeri, Amni
Page 62 and 63: 62 * * * Analiza forajelor din Delt
Page 64 and 65:
64 Fauna de ostracode akchiaghilian
Page 66 and 67:
66 multituberculata, quinquetubercu
Page 68 and 69:
Loxoconcha enucleata Markova Pontol
Page 70 and 71:
P. longiuscula Andrusov Monodacna p
Page 72 and 73:
72 Romanianul este etajul care înc
Page 74 and 75:
74 Dicţionar de termeni simbolici
Page 76 and 77:
76 animale (domestică) poate fi ob
Page 78 and 79:
78 Note finale: Oferim aici reactua
Page 80 and 81:
80 Bibliografie I. Biostratigrafie
Page 82 and 83:
82 RSR. Studiul geologic complet al
Page 84 and 85:
84 Andreescu I., 1977, Sistematique
Page 86 and 87:
86 Pavnotescu Viorica, Andreescu I.
Page 88 and 89:
88 Morkhoven Van F.P.C.M, 1962, Pos
Page 90:
90 Rutsch R.F., Drooger C.W., Oertl
show all

Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?