Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

73
În fine, grupul extrem de variabil al Callistocytherinaelor: Callistocythere canaliculata
Ruggieri (descrisă din Calabrian, Ruggieri, 1953), am regăsit-o la nivelul Badenianului superior. Ea
reapare cu aceiaşi structură morfologică în comunitatea actuală a Mării Negre (Sornikov, op.cit. pl.
XVI, fig. 4 a, b, c, sub noul nume de Callistocythere diffusa (G.W. Müller, 1894). La nivelul
Sarmatianului inferior specia „canaliculata”s-a dispersat în mai multe variante morfologice
(Pietrezniuk, 1973), rămânând în acelaşi timp în arealul marin din sudul Paratethysului în formula
iniţială şi sub această formă ea este regăsită în arealul salmastru al Mării Negre ca element imigrant
recent. Formele ei succesive în diferitele areale şi succesiuni ecologice salmastre le-am descris cu o
altă ocazie (Olteanu, 1999). Existenţa acestei specii este un exemplu de „modelare” morfologică în
mediile salmastre şi de imobilism morfologic în mediul marin.
Alte specii imigrate în Marea Neagră nu s-au schimbat din Pleistocen.
Specia Carinocythereis carinata (Roemer) este o specie semnalată pentru ultima oară (în
Paratethys) în Badenianul mediu şi reapare astăzi în Marea Neagră.
Pterigocythereis jonesii (Baird, 1850) de pe coastele peninsulei Crimea (Sornikov, op.cit.)
nu pare diferită de P. fimbriata (Roemer) (din Eocenul superior-Oligocenul inferior), sau de P.
calcarata (Bosquet) din Miocenul mediu-superior (inclusiv Badenianul superior de la Buituri).
Costa edwardsii runcinata (Baird, 1850) este o specie frecventă în comunitatea actuală a
Mării Mediterane şi Mării Negre, dar structura ei morfologică (arhitectura) nu este diferită de
specimenele din timpul Badenianului. (Olteanu, 1972).
Buntonia subulata rectangularis Ruggieri, 1954, este neschimbată morfologic de la finele
Badenianului superior.
S-au scurs aproape 12 milioane ani din „momentul“ apariţiei acestor „forme arhitecturale” şi
acest conservatorism morfologic pare cel puţin enigmatic. Acelaşi lucru se poate spune şi despre
Aurila convexa (Baird, 1850), citată încă din Miocen sau de grupul extrem de versatil al
Cytheridaelor.
Cel puţin din acest punct de vedere biostratigrafia şi paleontologia evoluţionistă este într-un
evident impas.
În ceea ce priveşte faunele fosile dulcicole, o bună parte dintre ele se regăsesc în fauna
actuală. Originea lor este veche sau foarte veche: Pseudocandona compressa, P. albicans, P.
euplectella, Candona neglecta, C. candida, Darwinula stevensoni. Structura acuminată de tip
Moesiella (din Dacianul superior) s-a regăsit în spaţiile cavernicole (Phreatocandona motasi
Danielopol). Este posibil să fie şi altele, dacă acceptăm ideea că mediul de peşteră a conservat
ultimele relicve ale Paratethysului, ceea ce pare posibil, dar improbabil.
* * *