Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar
Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar
Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
64<br />
Fauna de ostracode akchiaghiliană constă <strong>din</strong> 86 de specii, <strong>din</strong>tre care 6 sunt comune cu<br />
Kimmerianul şi 11 cu Apscheronianul. Este a doua secvenţă salmastră <strong>din</strong> istoria Paratethysului<br />
(după Meoţian) cu o asemenea unitate faunistică. Oricum, fauna este mai nouă decât aceea a<br />
Kimmerianului şi pare mai nouă chiar decât a Apscheronianului.<br />
Din sedimentele Apscheronianului se cunosc 175 specii de ostracode aparţinând la 8 genuri.<br />
Dominante sunt genurile Leptocythere (aproape 100 specii) şi Loxoconcha (30 de specii).<br />
Din ansamblul comunităţii, 5 specii sunt comune cu Bosphorianul şi 20 cu Kimmerianul. Din toată<br />
această comunitate exuberantă, doar trei specii supravieţuiesc în timpul „Neo-Caspianului”<br />
(considerat baza Cuaternarului, dar probabil fiind Pleistocen mediu).<br />
Mandelstam et. al. (op. cit.) a împărţit Akchiaghilianul în trei secvenţe succesive cu rol de<br />
zone biostratigrafice: în cea inferioară („zona cu Eucypris puriformis”) s-au găsit 6 specii de<br />
foraminifere endemice, dar şi o „explozie” de specii dulcicole şi slab salmastre (32 specii de<br />
Candona şi 15 specii de Loxoconcha, dar fără genurile dominante în Kimmerian: Tyrrhenocythere,<br />
Leptocythere, Cytherissa). A doua secvenţă poartă un nume bizar, „zona cu foraminifere<br />
remaniante”, cu 6 specii remaniate <strong>din</strong> Miocen. Ultima secvenţă este „zona cu Leptocythere”,<br />
dominată exclusiv de acest gen (cu 15 specii).<br />
Fără aceste consideraţii paleontologice, este imposibil să se afirme poziţia Akchiaghilianului<br />
ca episod situat înainte, după sau contemporan cu Apscheronianul.<br />
Numărul de specii apărute în timpul episoadelor salmastre <strong>din</strong> arealul Ponto-Caspic este următorul<br />
(Mandelstam et. al., op. cit.):<br />
Genul K1 K2 K3 Ak1 Ak2 Ak3 Ap1 Ap2 Ap3 B1 B2 Hz Hv NC<br />
Candona 14 25 2 23 21 10 9 5 7 1<br />
Cypris 2 2<br />
Eucypris 1 2 2<br />
Zonocypris 1 1 1<br />
Mediocyprideis 2 1 1 1 1 1 1<br />
Tyrrhenocythere 9 3 4 3 1 2 2<br />
Cytherissa 5 1 1 4 4 5 3 3 3<br />
Leptocythere 18 2 15 44 70 43 27 5 29 24 2<br />
Loxoconcha 14 14 12 16 14 8 10 12 13 7 1<br />
Darwinula 1 2 2 3 3 3 1 1 1 1<br />
Ilyocypris 1 2 2 2 2 1 1 1 1<br />
Limnocythere 2 2 2 3 2 1 1 1 1<br />
Tabel 9 – Distribuţia temporală a genurilor de ostracode în arealul Caspic<br />
Legenda: K1-3 – Kimmerian, Ak1-3 – Akchiaghilian, Ap1-3 – Apscheronian, B1-2 – Bakunian, Hz –Hazarian,<br />
Hv –Hvarskanian, NC – Neo-Caspian<br />
La comunitatea Kimmeriană trebuie adăugate trei specii de Bacunella, două de Moesiella,<br />
apariţia genului Kovalevskiella şi Pontoleberis (care în <strong>Bazinul</strong> Dacic dispare în Ponţianul superior)<br />
şi cel puţin patru specii de Pontoniella. Aceste genuri nu se regăsesc în secvenţele mai noi (Olteanu,<br />
2003). În plus, trebuie adăugate speciile de Cytheropteron, Xestoleberis şi Cytherura găsite într-o<br />
secvenţă post-Kimmeriană în forajele <strong>din</strong> Marea Neagră (Olteanu, op.cit.).<br />
* * *<br />
În <strong>Bazinul</strong> Dacic, aceiaşi statistică oferă o altă imagine a „tranziţiei” la limita Dacian-<br />
Romanian:<br />
Tabel 10 – Distribuţia genurilor de ostracode în bazinul Dacic<br />
Genul Dacian Romanian Romanian Romanian Pleistocen