Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

9
ce măreşte confuziile şi ridică problema redefinirii „taxonomiei biostratigrafice” care are nevoie de
un alt set de valori.
În arealul intracontinental al Paratethysului Central s-a elaborat o nouă scală biostratigrafică
(Senes şi Cicha, 1968), în paralel cu scala Paratethysului Oriental şi cea din arealul Mediteranei.
Pentru prima dată biostratigrafia se îmbogăţeşte cu idei noi. O limită biostratigrafică se trasează
odată cu primele noi apariţii în cadrul unei comunităţi (în dauna extincţiilor) şi ideea „etajului de
tranziţie”.
Limita dintre cele două secvenţe temporale majore, cu valoare de „epocă” Oligocenul şi
Miocenul, a declanşat contraverse încă nerezolvate. În Paratethysul central limita se trasează la
partea finală a „Stratelor de Buda” odată cu apariţia speciilor Miogypsinoides complanatus şi
Paragloborotalia opima opima, şi la finalul zonei de nannoplancton NP-24, care împreună
marchează începutul Egerianului (Baldi, 1969, 1979, 1984). În Transilvania, se sugerează existenţa
unui episod particular numit Merian (Moisescu, 1975, 1988) a cărui limită superioară se trasează
odată cu „nivelul cu Cardium lipoldi” sincron cu baza zonei de nannoplancton NP-23.
În timpul acestei secvenţei temporale numite Egerian (în Paratethysul central) şi Caucazian-
Kalmykian (în Paratethysul oriental), fauna de moluşte, foraminifere şi ostracode este foarte
apropiată afirmând sincronismul lor.
Diferenţele dintre cele trei bioprovincii (acvatice) se menţin şi chiar se accentuează sugerând
o „circulaţie” faunistică din ce în ce mai redusă. Totuşi se cunosc numeroase specii comune între
Marea Nordului şi Acvitania, iar prin „culoarul Silezian” faunele boreale pătrund spre arealul
pannonic. În spaţiul nord-germanic, după un episod regresiv (cu cărbuni) marea revine cu o
minoritate faunistică de origine mediteraneană. Peste acest nivel fauna este exclusiv holoarctică.
În întreg arealul Paratethysului, evoluţia graduală a faunelor marine a fost fragmentată de
episodul Ottnangian-Kotsakhurian. „Explozia” bruscă a speciilor de Rzehakia, însoţite de Congerii,
Melanopsidae şi Eoprosodacnae afirmă existenţa unui biofacies salmastru care a permis
dezvoltarea lor excesivă şi mai ales, exlusivă. Extensia acestui episod ecologic în întreg
Paratethysul susţine ipoteza unui eveniment cu caracter general (efectul izolării, însoţită de o largă
regresiune şi instalarea unor faciesuri detrimentale care a favorizat „erupţia” acestor faune
excentrice, necunoscute sau minoritare anterior). Ca urmare, în spaţiul Paratetysului central
Burdigalianul inferior primeşte numele de Eggenburgian iar cel superior, de Karpatian. Corelarea
etajelor mediteraneene cu noile etaje din Paratethys devine greoaie.
MESO-PARATETHYS
În timpul Karpatianului apar mai multe specii de foraminifere (Globigerinoides
bisphaericus) şi ostracode (Zorn, 1995) care vor genera luxurianta faună badeniană.
Convenţional, Langhianul din peninsula italică se corelează cu Badenianul inferior prin
existenţa în ambele areale a Praeorbulinelor şi a speciei Orbulina universa. La fel de importantă
este apariţia primelor evaporite în întreg arealul Paratethysului afirmând existenţa unui climat cald.
La începutul Badenianului o largă transgresiune afectează întreaga zonă circummediteraneană.
Se ridică nivelul întregului ocean mondial (nivelul mării atinge TB 2,3 considerat
foarte înalt) proces corelat cu o încălzire climatică globală.
Faunele intervalului Eggenburgian-Badenian sunt similare cu acelea din depresiunea
Padului, Ronului şi bazinul Vienei afirmând existenţa unor legături permanente prin culoarul
Drava-Sava-Vicentin (transdinaric sau sloven) care a permis o migraţie selectivă a faunelor. În
schimb, Paratethysul central este separat de Paratethysul vestic datorită ridicării „masivului Boem”.
Începînd cu Badenianul, Paratethysul oriental tinde să se izoleze ecologic, iar succesiunea şi
unicitatea unor taxoni a generat o stratigrafie aparte (etajele Tarkhanian, Tschocrakian, Karaganian
şi Konka inferior, toate considerate astăzi contemporane Badenianului). Tarkhanianul este marin şi
transgresiv peste Kotsakhurianul salmastru (oligohalin). Tschocrakianul cu o faună marină se
corelează admirabil cu Badenianul mediu. După el, întreg arealul răsăritean al Paratethysului tinde
să se salmastrizeze ajungând în timpul Karaganianului (episod extrem de scurt) la o faună restrictivă