Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

43
(2) S-a afirmat că Ponţianul are o durată de 0.85 MA şi este contemporan cu jumătatea superioară a
Messinianului. Dacianul are o extensie temporală de 1.05 MA, iar Romanianul este cuprins între 4.25 Ma şi 1.9 Ma
(limita cu Pleistocenul). Acest fond „riguros” este fortificat cu ”ingredientele” nannoplanctonului care indică ”efemere
conectări între Paratethys şi Mediterana în timpul Messinianului târziu” (respectiv în Ponţianul inferior, Ponţianul
mediu şi în Dacianul inferior). Inserţia marină din Dacianul inferior ne plasează în topul sub-Chronei C 3n.4n (Thvera).
Frecvenţa invaziilor marine în spaţiul bazinului Dacic nu are alte explicaţii (tectonice, ecologice, paleogeografice).
(Meulenkamp et al., 1995)
Capitolul V
Modelul Bazinului Dacic
5.1. Etajul Meoţian în Bazinul Dacic
În cazul particular al bazinului Dacic, limitele Sarmaţian-Meoţian şi Meoţian - Ponţian separă
trei tipuri de faună complet distincte, fără specii comune şi fără relaţii filogenetice. Ele par să fie
“lumi diferite” ale aceluiaşi ecosistem salmastru. Fauna sarmaţiană şi apoi cea meoţiană închid
fiecare, cîte un ciclu din evoluţia generală a faunei specifice Paratethysului, iar Ponţianul deschide
un nou ciclu care se închide, la rândul lui, abia în Cuaternarul bazinului Euxinic. Din păcate, fauna
Meoţiană este cunoscută până acum numai din puţine secvenţe din nordul arealului “Euxinic” şi din
cel Dacic. Nici un element faunistic aparţinând Meoţianului (şi Sarmaţianului, de altfel) n-a fost
găsit în forajele din depresiunea Mări Negre. În schimb, în zona estică a bazinului Pontic (în
Abchazia, Valea Atapi) apare un scurt “episod meoţian”, exclusiv marin (cu Bairdia, Hermanites,
Hemicytheria, genuri marine cu toleranţă minimă la scăderea salinităţii).
Ambiguităţile încep cu definirea Meoţianului de către Nicolai Andrusov (1912), ca un “etaj”
de trecere între Sarmaţian şi Ponţian, primul cu o faună “cu caracter caspic”, al doilea cu “caracter
pontic”. Media lor, spune Andrusov, se regăseşte în fauna din Marea Azov, care aminteşte de cea
Meoţiană din aşa numitul “calcar de Kerci” (fide, Nevesskaya, 1975). Desigur, comparaţiile lui
Andrusov sunt doar metaforice, ele voind să simbolizeze grade diferite de salmastrizare (salinitate
ridicată, medie şi scăzută).
Fauna “index” de la stratotipul Meoţianului sugerat de Andrusov este următoarea: Paphia
abichi, Abra tellinoides, Pirenella disjunctoides, Rissoa subinflata, Dosinia meotica, Congeria
panticapea, C. novorossica, Theodoxus stefanescui, Valvata, Micromelania, Pseudoamnicola,
Hydrobia. O mică parte dintre genuri vin din Sarmaţian, altele se regăsesc în Ponţianul bazal.
Extinderea cercetărilor şi observaţiile mai recente au remarcat că stratotipul este situat într-o zonă
litorală şi este incomplet, lipsindu-i partea inferioară şi cea superioară. Asupra originii lor s-a scris
enorm şi vag (Neveskaia şi Ilina, 1969, Ilina et al., 1976, Badzoşvili, 1975, 1979, Papaianopol,
1980).
Fără îndoială, fauna de mai sus este una salmastră. Andrusov (op.cit.) sugerează o salinitate
mai scăzută decât a Sarmaţianului inferior şi mediu, dar mult ridicată faţă de cea a Sarmaţianului
superior sau a Ponţianului. În Marea Neagră de astăzi coabitează o adevărată constelaţie de specii
cu o toleranţă salină extrem de elastică, de la imigranţi marini (mediteraneeni), la specii dulcicole şi
specii autohtone (unele relicte), exclusiv salmastre.
Faunistic, Meoţianul este o lume dominată de Congerii ca şi Pliocenul din arealul Pannonic.
De altfel, sunt citate numeroase specii comune între cele două bioprovincii Congeria Neumayri, C.
soceni (cu trei subspecii), C. sarmatica, C. martonfii, C. moldavica, C. moesica, C. ex gr
sandbergeri (Pană, 1970). Ultimul nivel cu Congerii din Meoţianul terminal aparţine grupului
„novorossica-panticapaea-navicula”. (C. novorossica apare încă din Meoţianul inferior, Marinescu,
1978). Fiind organisme coloniale, cochiliile îmbracă cele mai diverse forme şi de aici asocierea lor
la speciile convenabile (ca şi în cazul ostreidaelor) motiv pentru care zonarea pe baza evoluţiei
Congeriilor s-a dovedit un insucces.