Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

52
12. Pontoniella
13. Bacunella
14. Tyrrhenocythere
15. Cytherissa
16. Tuberocandona
17. Daciella
18. Moesiella
19. Cytherura
20. Amnicythere
21. Cypris
22. Eucypris
23. Kowalevskiella
24. Limnocythere
25. Zonocypris
26. Metacypris
5.3. – Pliocenul superior din Bazinul Dacic
Distribuţia temporală a majorităţii speciilor salmastre din bazinul Dacic şi implicit,
biostratigrafia acestuia sunt cel mai bine cunoscute din întreg spaţiul geografic al Paratethysului.
Controlul ecologic al faunelor în general este o realitate evidentă. După o dominare autoritară
a Limnocardiidaelor (în timpul Ponţian – Dacianului cu ape salmastre), în Romanian (cu ape dulci şi
o inserţie mediană, slab salmastră), pentru prima dată, Unionidaele şi Viviparidaele devin cvasiunice,
oferind un exemplu extrem de selecţie între categorii supraspecifice.
Existenţa faunelor lacustre sau oligohaline în constelaţia atât de diversă a faunelor
Pliocenului este cunoscută începând cu Sarmaţianul superior, dar ele sunt semnalate local şi la nivele
distincte formând comunităţi izolate care alternează cu cele salmastre. Putem vorbi despe
contemporaneitatea lor, dar nu despre compatibilitatea lor. Ele alternează, nu se suprapun. Niciuna
dintre speciile care formează “metacomunitatea” salmastră a Dacianului nu se regăseşte la nivelul
Romanianului lacustru (cu puţine excepţii, cazul speciilor Prosodanomya sturi sau Viviparus
bifarcinatus găsite exclusiv în nivelele bazale ale Romanianului).
Alături de limita Badenian (marin) - Sarmaţian (salmastru), această limită biostratigrafică
care separă un ecosistem salmastru de unul lacustru, este a doua limită “naturală”, neconvenţională,
din întreaga succesiune a Paratethysului.
În timpul Dacianului superior din bazinul Dacic se pot contura trei areale oarecum distincte,
cel vestic (Oltenia), cel estic din zona de platformă şi cel din zona de curbură. Apare un fel de
polarizare a faunei spre trei “epicentre” distincte ecologic, fiecare cu faunele lui, salmastră în estul
bazinului şi lacustră în “nucleul dulcicol cu cărbuni” din Oltenia. În plus, ele sunt incompatibile una
cu alta. Prima aparţine ecosistemului salmastru, cu o faună salmastră ce aparţine ”Ciclului Pontic” a
doua, unuia lacustru, invariabil ataşat Romanianului inferior.
Genul Psilodon, singurul gen exclusiv Dacian superior, s-a dezvoltat oarecum restrictiv doar
în arealul NE al bazinului. Contemporan cu el, dar fără el, spre sud, dominante sunt speciile de
Zamphiridacna, Euxinicardium şi Cartoconcha, dar cu numeroase nivele intercalate în care acestea
sunt “dislocate” de Hydrobia, Viviparus şi Gyraulus, adică o faună cvasi-lacustră.
Existenţa Dacianului superior în vestul bazinului este sigură în câteva secţiuni din sud,
ambiguă în altele. Pe de altă parte, inexistenţa lui nu poate fi demonstrată doar prin absenţa speciilor
de ostracode sau moluşte de la stratotip, mai ales dacă acceptăm ideea că însăşi stratotipul nu este
decât o situaţie particulară a unui ecosistem salmastru, dar care nu asociază toată fauna unei unităţi
temporale şi spaţiale.