Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

60
astăzi (Candona schweyeri, Amnicythere longa, A. cymbula, A. propinqua, A. striatocostata, A.
quinquetuberculata, A. bacuana, Loxoconcha lepida, L. immodulata), majoritatea speciilor
anterioare dispărând.
Mai tîrziu, numărul imigranţilor mediteraneeni au fost puţini comparativ cu uriaşa
comunitate de ostracode din Mediterana (aproape 300 specii). A fost deci, o imigraţie selectivă:
Pterigocythereis jonesi (Baird), Carinocythereis carinata (Roemer), Leptocythere multipunctata
Seguenza, L. macallena (Brady şi Robertson), Loxoconcha granulata G. O. Sars, Semicytherura
acuticostata (G. O. Sars), S. alifera Ruggieri, Cytheridea aff acuminata (Reuss).
Pe de altă parte, ultimele apariţii „marine”, se pare că sunt de dată „recentă”, în Holocenul
mediu, odată cu a treia (şi ultima) deschidere a Bosforului. Este vorba de speciile: Hemicytherura
videns (G. W. Muller), Callistocythere diffusa (G. W. Muller) C. flavidofusca Ruggieri, C.
mediterranea (G. W. Muller), C. ramosa (Rome), C. fabaeformis (G. W. Muller), Costa edwrdsi
runncinata (Baird), Urocythereis margaritifera (G. W. Muller), Loxoconcha rhomboidea (Fischer),
L. elliptica Brady, Aurila convexa (Baird).
Aproape toate speciile „ultimului val” sunt de climat subtropical şi (aproape) toate din
„primul val de imigraţie”, sunt de climat rece (euriterme). Acest aspect poate constitui o primă
valoare selectivă. Episodul Karangatian este echivalat cu interglaciarul Riss – Wurm sau Eemian
sau Mikulian, anterior glaciarului Valdai, sugerând o îndulcire climatică, cu o temperatură a apelor
probabil, similară cu cea din Atlanticul de Nord, actual. Prin comparaţie, Holocenul mediu, când
Bosforul s-a deschis pentru ultima oară, poate fi considerat ca avînd un climat temperat.
Succesiunea faunelor post-Kimmeriene sugerează grade diferite de salmastrizare, dar şi
episoade constante care alternează cu episoade fluctuante, instabile salin.
* * *
Am văzut că Ponţianul este corelabil în întreg arealul Paratetysului Oriental. Începând cu
Ponţianul superior cele două bazine tind să se separe, separare care are loc odată cu Kimmerianul
(sunt scurte „inserţii” kimmeriene din timpul Dacianului superior).
Fauna Kimmerianului vine în continuarea filogenetică a faunei Ponţianului. Majoritatea
speciilor ponţiene dispar în timpul acestui interval cronologic. În Dacianul bazinului Dacic apar
Stylodacnaele şi Psilodonţii, iar în Kimmerianul bazinului Euxinic apar genurile Oxydacna,
Moquicardium, Limnodacna. Între cele două bioprovincii sunt specii comune: Tauricardium
squamulosum, T. subsquamulosum, Caladacna steindachneri, Phylocardium planum planum,
Plagiodacna carinata, Euxinicardium subsyrmiense, Paradacna semisulcata, şi rare specii de
Pteradacna şi Arcicardium. În ”Stratele de Duab” (din Transcaucazia) reapar Congeriile. La fel în
Dacianul superior din bazinul Dacic (dl. Şoimului, nord de Mizil). Kimmerianul superior din
peninsula Taman este şi el îndulcit. Prezenţa lateritelor şi a nisipurilor feruginoase în Ponţian
sugerează un climat mai cald decât cel din Kimmerian.
Independenţa şi unitatea ca etaj al Kuialnikianului nu se justifică. Kuialnikianul este mai
curînd un interval final al Kimmerianului (puternic regresiv, timp în care nivelul bazinului a scăzut
mult), cu o faună slab salmastră, cu puţine specii şi numeroase specimene, comparativ cu
exuberanta faună anterioară. A fost pus în evidenţă numai în zonele litorale, nord-Pontice (în
Crimea şi Abchazia unde îndulcirea a început mai devreme şi poate fi interpretat ca un efect
regional al influenţelor continentale (dulcicole). Ziscenko (1958) considera fauna Kuialnikiană ca o
faună ”de liman” cu o salinitate cuprinsă între 0.05 şi 0.07%. Totuşi Kuialnikianul a reprezentat un
timp materializat într-o comunitate faunistică specifică. Acum are loc o exuberantă diversificare a
genului Tyrrhenocythere (şase specii exclusive şi două care se continuă până în Cuaternar: T.
pseudoconvexa şi T. azerbaidjanica), apar două specii noi de Bacunella (B. guriana şi B.
abchazica), apare un gen nou, Advenocypris schneiderae, precum şi două dintre speciile de bivalve,
care se regăsesc şi mai târziu, în Cuaternar şi Recent (Dreissena rostriformis şi D. polymorpha). Şi
tot acum se semnalează ultima apariţie a Limnocardiidaelor reprezentate prin genurile
Eccericardium, (E. subguttula), Pseudocatillus, Prosodacna kuialnikiensis şi apariţia speciilor
Didacna multicristata şi D. gurievi. Ca taxon endemic, este citat genul Suchumica.
Climatic, temperatura era în scădere.