08.11.2014 Views

Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

17<br />

specimene determinate doar generic. In total sunt 102 taxoni aparţinând la 52 de genuri.<br />

Biodiversitatea nu este foarte mare comparativ cu cele peste 300 specii <strong>din</strong> Mediterana actuală.<br />

Multe specii <strong>din</strong> acest “Tortoniano” italian trec în Messinianul inferior (Ruggieri, 1962,<br />

Dieci, Russo, 1964) şi nu puţine se regăsesc la nivelul Calabrianului (Ruggieri 1950, 1951, 1952,<br />

1973), dar cîteva există în fauna actuală a Mării Mediterane (Puri, Bonudace, Malloy, 1964).<br />

Dintre ele, 12 specii au o longevitate excesivă, se regăsesc <strong>din</strong> aşa zisul “Miocen superior<br />

II” (Acvitanian-Burdigalian) până în Pliocenul <strong>din</strong> bazinul Acviataniei (Moyes, 1965). Ele sunt<br />

următoarele: Loxoconcha punctatella (Reuss), Costa reticulata (Reuiss), Costa tricostata (Reuss),<br />

Hermanites hei<strong>din</strong>geri (Reuss), Occultocythereis bituberculata (Reuss), Henryhowella assperrima<br />

(Reuss), Cnestocythere truncata (Reuss), Ruggieria angustata (Seguenza), Ruggieria tetraptera<br />

(Seguenza), Aurila ex gr punctata (von Munster), Buntonia ex gr sublatissima (Neviani),<br />

Carinocythereis carinata (Roemer).<br />

O parte <strong>din</strong>tre ele (19 specii) se regăsesc şi în secţiunea clasică de la Nussdorf (Reuss,<br />

1850), în arealul Paratethysului Central. Ele sunt următoarele: Bythocypris lucida (Seguenza),<br />

Cnestocythere truncata (Reuss), Caudites aff ungeri (Reuss), Aurila ex gr cicatricosa (Reuss),<br />

Aurila ex gr punctata (Munster), Aurila trigonula (Reuss), “Climacoidea” (?) polypticha (Reuss),<br />

Loxoconcha hastata (Reuss), Loxoconcha punctatella (Reuss), Loxoconcha sagitulla (Reuss), Costa<br />

reticulata (Reuss), Costa tricostata (Reuss), Hermanites hai<strong>din</strong>geri (Reuss), Occultocythereis<br />

bituberculata (Reuss), Falunia ex gr plicatula (Reuss), Henryhowella asperrima (Reuss),<br />

Quadracythere sulcapunctata (Reuss), Verrucocythereis verrucosa (Reuss).<br />

Omniprezente în Miocenul european sunt speciile: Cnestocythere truncata, Henryhowella<br />

assperrima, Loxoconcha hastata, Loxoconcha punctatella, Costa reticulata, Costa tricostata,<br />

Occultocythereis bituberculata şi grupul prolix Ruggieria, Falunia şi Aurila, toate trei extrem de<br />

mobile morfologic.<br />

Toate celelalte specii sunt mai noi, de unde sugestia unui Tortonian plasat la nivelul<br />

Sarmaţianului mediu şi al Pannonianului (un Pannonian nedefinit, dar aprioric corelat cu<br />

Besarabianul superior-Chersonianul şi Meoţianul <strong>din</strong> arealul extra-Carpatic. Nici un document<br />

paleontologic nu susţine o asemenea afirmaţie).<br />

Din punct de vedere al originii speciilor, al mişcării evolutive, al lanţului filogenetic posibil,<br />

multe <strong>din</strong>tre aceste “structuri morfologice” par că au apărut „ex nihilo”. Nu toate.<br />

Unele genuri se plasează pe o linie ascendentă temporal, fiecare gen sau subgen având ceva<br />

care-l diferenţiază de secvenţa anterioară şi posterioară, schimbarea fiind mai rapidă decît în cazul<br />

multor specii în succesiune filogenetică. Este cazul succesiunii Bosquetina – Ruggieria –<br />

Incongruelina – Lixouria (eşalonate <strong>din</strong> Miocenul inferior până în Pliocenul superior, marin) sau a<br />

succesiunii filogenetice Pokorniella (Eocen mediu) – Mutilus (Eocem superior) – Aurila (Oligocen)<br />

– Hemicytheria (Miocen) – Tyrhenocythere (Pliocen-Ponţian mediu).<br />

La polul opus stau unele genuri extrem de prolixe, cazul genului Loxoconcha, care doar la<br />

nivelul Sarmaţian – Recent (în faciesurile salmastre ale Paratethysului) se fragmentează în aproape<br />

100 de specii paleontologice (Olteanu, 2000).<br />

Nu puţine specii sunt extrem de conservatoare pe o durată de timp mult prea mare. Este<br />

cazul lui Hermanites hai<strong>din</strong>geri care apare în Eocen şi dispare în Pliocen (Keij, 1957, Moyes,<br />

op.cit). In aceiaşi situaţie este şi Echinocythereis scabra (Oligocen – Pliocen), Costa batei (Miocen<br />

inferior – Recent), Bosquetina carinella (Oligocen – Recent), Loxoconcha punctatella (Acvitanian<br />

– Pliocen). Multe alte specii se cunosc <strong>din</strong> Miocenul superior sau <strong>din</strong> Pleistocenul (marin) <strong>din</strong><br />

arealul Mediteranei occidentale: Paracytheridea triquetra (Reuss) (cu o extensie temporală<br />

exagerată, <strong>din</strong> Oligocen până în Sahelianul bazal), Cytherella vulgata Ruggieri (<strong>din</strong> “Tortoniano”<br />

până în Recent), Ruggieria (Lixouria) aquila Ruggieri (în “Tortoniano” dar şi în Badenianul mediusuperior<br />

<strong>din</strong> arealul carpatic ), Loxoconcha cristatissima Ruggieri (atât în “Tortoniano”, cât şi în<br />

“Saheliano” dar şi în Badenianul terminal de la Buituri).<br />

Sunt unele specii cu o exitenţă geografică selectivă sugerînd afinităţi ecologice: Cytherella<br />

postdenticulata Oertli apare odată cu Langhianul atât în arealul mediteranean, cât şi în Paratethys şi<br />

dispare abia în Badenianul terminal. Acantocythereis hystrix (Reuss) apare odată cu Badenianul şi

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!