Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

59
În ontogeneza Unionidaelor, primul apare dintele lateral posterior-superior, apoi cardinalul posterior urmat de cel
anterior. Ultimul apare dintele lateral superior şi pseudo-cardinalii (care apar conjunctural numai la speciile cu cochilii
groase şi ornamentaţie masivă).
Singura dentiţie cu o dezvoltare completă apare doar în cazul modelului 15 (Unio zvonimiri) cu doi cardinali şi doi
laterali posteriori (valva dreaptă). Toate celelalte sunt modele incomplete şi ele reprezintă majoritatea genurilor şi
speciilor din Romanian.
O şarnieră incompletă sugerează o dezvoltare ontogenetică incompletă. Altfel spus, o stopare a dezvoltării într-o anume
etapă de dezvoltare, suficientă în contextul ecologic dat.
Modelul cel mai „imatur” este modelul 22 (Cuneopsidea magna) cu un singur lateral posterior (cu toată masivitatea
cochiliei). Într-o ordine aproximativă (exceptând Sinanodontaele) urmărind completarea treptată a elementelor dentare,
pe primul loc se situează modelul 1 (Unio (Unio) cu cele trei specii din Romanianul inferior), urmat de modelele 2, 3, 4
şi în final, 15.
Această succesiune reprezintă un “ciclu ontogenetic” complet. Este un proces neotenic cu numeroase întîrzieri şi
accelerări în dezvoltarea şarnierei, fiecare grup (gen, subgen) ajungînd la maturitate reproductivă într-o anume etapă de
dezvoltare a şarnierei. Însăşi apariţia inegală, doar la unele specimene dintr-o populaţie anume, a pseudocardinalilor
vine în sprijinul acestei ipoteze (vezi modelul 9, 17, 18, 19 la două specii de Wenziella, la Sulcopotomida şi majoritatea
speciilor de Rugunio). Apariţia pseudocardinalilor este de fapt, un proces de “acomodare” post-factum, care apare mai
ales individual.
Şarniera atinge o complexitate maximă la nivelul Romanianului mediu, avînd cel mai mare număr de elemente dentare.
Dacă în Romanianul inferior speciile au 2-3 dinţi, în Romanianul mediu sunt specii (aparţinând la mai multe genuri) cu
4-5 elemente dentare (constante sau instabile de la un specimen la altul). La speciile genului Sinanodonta reapar dinţii
laterali anteriori.
În Romanianul superior şi Pleistocen asistăm la o nouă reducere a numărului elementelor şarnierei. În cazul tipului 12
(Unio apscheronicus) are loc la o reîntoarcere la structura „arhaică”. Dintele lateral-superior apare primul la unele
specimene juvenile, dar dispare la indivizii adulţi. Acest model ontogenetic se continuă la toate speciile din Cuaternar.
Evoluţia şarnierei în timp urmează o curbă Gauss aproape simetrică. Ea începe cu un model mai simplu (un cardinal şi
doi laterali posteriori în Romanianul inferior), devine din ce în ce mai complexă în Romanianul mediu şi se simplificî
din nou în Romanianul superior şi în Pleistocen.
Altfel spus, cu acest model apare un nou “ciclu evolutiv”.
(2) Din sedimente aparţinînd episodului Ceaudian şi în Tiraspolian, Chepaliga (1971) a descris câteva specii ale genului
Margaritifera (Shumacher, 1816), cu subgenul Pseudounio (Haas, 1910): M. (P.) moldavica şi robusta. Apoi Unio cu
subgenul Eolymnium (Prashad, 1919) şi specia U. (E.) tiraspolitanum şi genul Crassiana (Bourquiqnat, 1898) cu cinci
specii (C. crassus, stevenianus, mingrelicus, hassiae, pseudocrassus), toate recoltate din terasele II-V ale Niprului şi
Nistrului. Subgenul Pseudounio are, pe valva dreaptă, doi cardinali şi doi laterali posteriori. La fel, subgenul
Eolymnium. Ambele se plasează pe linia evolutivă a Unionidaelor post-Romaniene, similar cu Unio apscheronicus .
Genul Crassiana are (pe valva dreaptă) un singur cardinal masiv şi doi laterali-posteriori, foarte lungi, asemănător cu
Unio (R.) rumanus. Cochilia însă este extrem de groasă şi conturul mai puţin alungit sugerând un alt substrat şi un alt
cadru hidrochimic.
Capitolul VI
Bioprovincia Euxinică în timpul post-Ponţianului
Noile genuri apărute în intervalul Kimmerian – Kouialnikian sunt foarte numeroase,
comparabile cu cele din Ponţian. După acest interval temporal, ele sunt rare şi au un caracter mai
mult regional (cazul „Mactrelor” din Akchiaghilian). Se poate aprecia că după Kouialnikian, n-a
mai apărut nici o nouă structură arhitectonică care să genereze descendenţi.
Numeroase specii marine pătrund în Marea Neagră în timpul Karangatianului Este cazul
noilor taxoni găsiţi exclusiv în acest interval temporal (forajul Coşna, lîngă oraşul Sf.Gheorghe):
Carinocythereis carinata (Roemer), Pterigocythereis jonesii Baird), Pontocythere aff tchrnjawskii
Dubowski), Loxoconcha lepida Stepanaitys, L. aff eliptica Brady, L. aff granulosa (Sars),
Hemicytheria sp. n., Echinocythereis sp. n., Semicytherura sp. n. (S. aff sanmarinoensis Ruggieri, S.
aff acuticostata G.W. Muller, S. aff praeacuta Mostafawi), Mediocythereis sp. n., Sclerochilus sp.,
Cytheroma sp. (Olteanu, 2001, 2004). Imediat după acest episod dispar speciile Carinocythereis
carinata, Hemicytheria sp., Echinocythereis sp. şi Mediocythereis sp.
În Marea Neagră, refacerea comunităţi salmastre după impactul perturbator al invaziei
marine din timpul Karangatianului, a fost lentă, doar nouă specii autohtone, au supravieţuit până