Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

1 2 3
Candona s. l. 35 9 7 3 12
Cypria 2 2 1 1 4
Tyrrhenocythere 4 1 1-2
Cytherissa 6 1 1
Leptocythere s. l 25 2 1-2
Tuberocandona 1 1 (?)
Moesiella 2
Bacunela 3
Pontoniella 8
Amplocypris 2 1
Loxoconcha 5 4
Cytherura 1
Zonocypris 1 1
Eucypris 2 2
Ilyocypris 1 4 2 2 5
Romaniella 1 1 1
Darwinula 1 1 1 1 2
Cyprinotus 2 2 2 1 2
65
Note: Taxonii din Pleistocen, după Negadaev-Nikonov (op.cit.), din terasele Niprului aflate
sub influenţa bazinului salmastru al Mării Negre.
Din exuberanta faună oligohalină a Dacianului, au supravieţuit îndulcirii din timpul
Romanianului doar cîte o specie din genurile Tyrrhenocythere, Amplocypris (dominant în baza
Romanianului) şi Cytherissa. Multe dintre genurile romaniene, apar la nivelul Dacianului (Scottia,
Kovalevskiella), altele sunt vechi sau foarte vechi: Darwinula, Limnocythere, Ilyocypris sunt
cunoscute încă din Eocen, Cypria este cunoscută din Ponţianul inferior. Doar un gen pare să fie
exclusiv romanian (Romaniella). Genurile Eucypris şi Zonocypris sunt taxoni imigraţi în arealul
Dacic din spaţiul Ponto-Caspic în timpul Romanianului mediu.
Majoritatea genurilor amintite sunt frecvente, cu diverse specii, în timpul Cuaternarului, mai
ales în Tiraspolian şi mai recent (Negadaev-Nikonov, 1968, citează şi figurează inclusiv specii de
Leptocythere (Amnicythere) în Pleistocenul inferior şi mediu). Noi l-am găsit în sedimentele
depresiunii Baraolt (Olteanu, 2003, pl. IV, fig. 3, 4, 5, 7), la nivelul Pleistocenului.
Pleistocenul începe în bazinul Dacic cu apariţia speciilor Unio apscheronicus (Als.), U.
tumidus Philippson Cepaea vindobonensis Pfeiffer şi Viviparus lineatus Popov, toate găsite în
terasa Oltului de la Slatina. Sunt citate (Pană, Enache, Andreescu, 1981, pg. 27, tabel 2) şi speciile:
Wenziella pseudosturi, Unio tumidus şi U. bozdagiensis, fără să fie descrise sau figurate.
Papaianopol (2003) citează speciile Helix (H.) lucorum supralevantina Wenz, H. (H.)
sublutescens Wenz (pe Valea Budureasa, nord de Mizil). În fine, Papaianopol (op. cit. pg. 172)
citează din forajul 157-Vlădeni (platforma Moesică) o faună de moluşte pleistocene: Unio (U.)
pictorum pseudorumanum Cepalâga, Dreissena polymorpha fluviatilis Pallas, D. p. marina Pallas,
Viviparus megarensis Fuchs, Lithoglyphus aff. naticoides Pfeiffer.
În acest context ne întrebăm dacă mai este justificată existenţa celor trei „subetaje” ale
Romanianului.
7.1. Corelarea probabilă între faunele „dacice” şi cele „euxinice”
Una dintre problemele cele mai importane ale faunei de ostracode de origine ponţiană este
longevitatea speciilor care diferă de la un areal la altul. Multe dintre ele au fost descrise din
sedimente atribuite Akchiaghilian-Apscheronianului din arealul Caspic (Livental, 1929):
Leptocythere Andrussovi, palimpsesta, picturata, Saljanica, nostras, Bosqueti, compressa, cellula,