Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

34
încât la nivelul Akchiaghilianului reapar Mactraele, după o dispariţie de pe scena biostratigrafică de
mai multe milioane de ani, proces dificil de explicat.
Limnocardiidaele sarmaţiene îşi încep „marşul“ spre cucerirea timpului geologic cu structuri
morfologice complexe, desprinse din Cardiidaele marine (şarniera lucinoidă cu o formulă dentară
simetrică: 2-2-2), ajungând la finele Sarmaţianului la structuri simplificate (reduse la un singur
cardinal), proces repetat aproape identic în succesiunea Ciclului Pontic (de la Limnocardium s. str.,
din Ponţianul inferior, cu structuri complexe, spre formele simplificate, cu un singur cardinal sau
chiar adonte, din Stratele de Guria, Stratele de Ceauda (în Bazinul Pontic), din Apscheronian, sau
Paleo-Caspian (în Bazinul Caspic). Unele există şi astăzi în limanurile rîurilor din jurul Mării Negre
(Gillet, 1936). Reducerea graduală a salinităţii este considerată ca prima cauză al acestui proces
evolutiv.
Ar putea fi acuzată şi întâmplarea. Keyserling spunea undeva că istoria naturală (implicând şi
întregul cortegiu teoretic care o însoţeşte, inclusiv filozofia evoluţiei), respectiv, paleontologia, nu
reflectă istoria vieţii, ci doar a fosilelor găsite accidental. Încă din 1860, Th. Huxley sesiza neputinţa
paleontologiei de a depăşi acest aspect al succesiunii graduale sau sincopate, deplasând însă sensul
discuţiei spre un aspect colateral, construind, de fapt, un sofism. El susţinea că “istoria naturală se
zbate între două absurdităţi (…) credinţa într-o forţă a creaţiei şi pecetea Lamarckiană a evoluţiei
unidirecţionate“ (fide Bretsky, 1979). Cele două concepte nu au nici o legatură una cu alta, şi nici
una dintre ele cu realitatea fluxului şi refluxului faunei în cursul istoriei vieţii. Mişcarea biologică
direcţionată este o evidenţă a stratigrafiei „ecologice” cu sau fără ideile lui Lamarck. Faunele
Paratethysului sunt un exemplu, deja clasic, de „mişcare biologică unidirecţionată“. Schimbarea
ecologică direcţionată a antrenat schimbarea faunelor în ansamblul lor, devenind şi ea direcţionată.
Este cel mai convingător exemplu de orthoselecţie. Ea poate fi urmărită până în Actual.
4.4. Succesiunea cronologică a ostracodelor din Sarmaţian
Comunitatea ostracodelor sarmaţiene depăşeşte 100 de specii, dar foarte probabil numărul lor
este mult mai mare datorită numeroaselor “enclave” ecologice locale sau regionale, încă
neidentificate sau nelucrate. Noi am oferit alăturat un tabel de distribuţie temporală a principalelor
specii, respectiv a celor cu o extensie spaţial-geografică largă şi deci, corelabile. Desigur, el este
perfectibil, mai ales că în secţiunile analizate de noi, nu am găsit toate speciile descrise de-a lungul
timpului în diferite areale. Acest tabel nu cuprinde nimic din extraordinara bogăţie a Sarmaţianului
din Moldova şi Podolia, regiuni cu dezvoltarea clasică a faunelor salmastre.
Tabel – 3 – Distribuţia speciilor de ostracode în sedimentele Sarmaţianului
Specii Sarmaţian inferior Sarmaţian Sarmaţian
A B mediu Superior
Cytheridea hungarica (Zalanyi)
Quadracythere svagrovsky Jiricek
Leptocythere ? perfecta Olteanu
Cytherois sarmaticus Olteanu
Aurila sarmatica (Zalanyi)
Miocyprideis sarmatica (Zalanyi)
Miocyprideis elongata Jiricek
Miocyprideis josephinae Kollmann
Leptocythere perfecta Olteanu
Callistocythere scabra Pietrzeniuk
Callistocythere guttata (Schneider)
Euxinocythere olteniensis Olteanu
Loxoconcha cornuta Schneider