Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

23
Quadracythere badenensis Olteanu, Hemicytheria (?) vejhonensis (Prochazka), Mutilus polyptichus
(Reuss), “Cythereis” polygonata Rome (x) , Bairdia lacunosa Stanceva, Carinocythereis carinata
(G.W.Muller) (x) Cytherois praesarmaticus Olteanu, Loxoconcha napoliana Puri (x) , Aurila mehesi
(Zalanyi), Neomoceratina laskarevi (Krstic & Pietrzeniuk). ( (x) specii care există şi în fauna recentă
a Mării Mediterane). Sunt şi altele.
Toate acestea sunt structuri morfologice noi, dar în acelaşi timp sunt structuri stabile,
conservatoare. Niciuna nu s-a modificat morfologic, oferind noi specii sau subspecii. Cum este
cazul „fragmentării” în specii noi a tipologiei speciei-mamă Callistocythere canalicullata (cu 5 noi
construcţii morfologice), Aurila (4), Semicytherura (5 variante în Badenianul terminal),
Loxoconcha sau Miocyprideis.
Aceste noutăţi morfologice succesive, sunt un fel de inovaţii care amplifică (sau valorifică
altfel) potenţialul energetic a comunităţii în particular, al ecosistemului în plan general. Tocmai
această tendinţă generală spre diversitate, spre noutate, tendinţă vizibilă în toată istoria vieţii,
rămâne în cele din urmă, marele mister al vieţii. Fără îndoială, marea întrebare ar fi dacă o tendinţă
poate fi o cauză şi dacă este cine sau ce este în spatele ei (fiecare cauză având o cauză).
Să rezumăm:
1 - Apariţia fiecărei tipologii morfologice reprezintă un eveniment biostratigrafic, cel mai
adesea la nivel continental.
2 - Dispersarea ulterioară a unora dintre ele în variante morfologice, este un alt eveniment
biostratigrafic. Cauzele selective ale dispersării se pun de obicei pe seama “schimbării de mediu”
creatoare de noi oportunităţi. Am văzut că procesul este selectiv în cadrul unei comunităţi.
3 – Orice schimbare ecologică a influenţat structura unei comunităţi faunistice vechi sau noi
(ea sărăceşte brusc sau se îmbogăţeşte brusc, în ultimă analiză mediul fiind unul bogat energetic sau
unul sărac energetic. Criza diversităţii este înlocuită cu o inegalitate cantitativă). Ea devine, datorită
faunei, un eveniment biostratigrafic.
4 – Migraţia unei faune sau “contaminarea” unui areal acvatic are un singur sens, de la
marin spre salmastru şi niciodată invers. Existenţa unor faune (moluşte şi ostracode) salmastre întrun
areal considerat marin reprezintă de fapt, existenţa unei “insule salmastre” locale sau regionale,
care a permis selectarea şi apoi adaptarea rapidă a organismelor pre-adaptate, (cazul “insulelor
salmastre” considerate Sarmaţian, Ponţian. sau Dacian în arealul mediteraneean sau egeean care nu
au nimic de a face cu timpul Sarmaţianului sau Ponţianului, deşi corelarea devine extrem de
tentantă pentru orice biostratigraf. Sunt cîteva cazuri deja celebre prin savoarea lor).
Capitolul III
Neogenul arealului Ponto-Caspic
În problematica extrem de vastă a biostratigrafiei Paratethysului, arealul Ponto-Caspic a
devenit unul dintre cele mai importante. Schneider (1939, 1949, 1953, 1962) şi Suzin (1956) au fost
doi dintre cei mai remarcabili paleontologi din “şcoala rusă” pe linia deschisă de Nicolai Andrusov
şi continuată de Livental (1929), Schweyer (1949), Eberzin şi colaboratorii lui.
Ei au fost primii care au investigat faunele de moluşte şi ostracode oligocen-miocene din
cadrul acestui areal cu o istorie paleoecologică extrem de complexă. Unităţile biostratigrafice din
acest areal sunt următoarele:
Sakaraulianul se corelează cu ciclul Acvtanian-Burdigalian, desigur cu numeroase nuanţe
particulare. Faunele de ostracode sunt mult mai sărace, dar păstrează câteva dintre speciile
caracteristice (cu numele actualizat de noi): Senesia philippi (Reuss), Hermanites sakauraulensis
Schneider (cvasi-similar cu Hermanites haidingeri), Loxoconcha punctatella (Reuss), Cushmanidea
bradiana (Lienenklaus), Cytheretta ovata (Egger), Xestoleberis tumida (Reuss), Krithe galericum
Schneider (1)