Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

74
Dicţionar de termeni simbolici
Accelerare – Una dintre problemele neelucidate de biologia evoluţionistă este raportul dintre
ereditate şi variabilitate privite ca două forţe antagonice care se înving una pe alta în anumite
circumstanţe ecologice. Paleontologia ne oferă extrem de multe exemple care justifică una sau alta
din faţetele accelerării. Una dintre ele este neotenia, o alta, procesul hipertelic (dezvoltarea excesivă
a unui organ). Alta este frecvenţa mărită a variabilităţii intrapopulaţionale printre speciile unei
comunităţi, mereu inegale de la o specie la alta şi niciodată pentru toate speciile unei comunităţi. În
succesiune filogenetică apare o altă formă de acceleraţie. Numărul de genuri, specii, subspecii sau
ecotipuri creşte treptat în arealele salmastre pe măsură ce are loc o reducere a salinităţii (comparativ
cu faciesurile marine).
„Arhetip” – o nouă construcţie morfologică (formă, ornamentaţie, structură interioară) apărută în
cadrul unui grup fosil fără să-i cunoaştem ascendenţa filogenetică şi care devine punctul de plecare
a unui şir de descendenţi. Toate au valoare supraspecifică, majoritatea lor sunt genuri. Apariţia lor
bruscă în anumite secvenţe temporale a permis fragmentarea timpului geologic, fiind argumentul
cel mai important al biostratigrafiei. Limnocardiidaele salmastre de exemplu, au avut ca „punct de
plecare” pe Cardium kokkupicum Andrusov. Începînd cu Sarmaţianul din această specie se desprind
şase tipologii morfologice, C. obsoletum cu şase specii, C. kolesnikovi cu şapte specii, C. bajarunesi
cu trei specii, C. gutaevi cu cinci specii, C. lithopodolicum cu 16 specii şi C. fischerianum cu patru
specii (47). În faciesurile marine actuale, genul Cardium are peste 200 de specii distincte. În cazul
ostracodelor şi foraminiferelor apariţia unor „forme arhetipale” sunt privite ca „datum” (vezi tabelul
1 pentru faciesurile marine ale Miocenului, tabelul 6 pentru faciesurile salmastre). Unele au avut
acelaşi rol ca în exemplul anterior, cazul Callistocythere canaliculata cu cinci specii derivate din ea,
Hemicytheria omphalodes din care au evoluat toate speciile Pannonian-Ponţiene din bazinul
Pannonic şi cele Meoţiene din bazinul Dacic sau Loxoconcha schweyeri din care au derivat toate
speciile Ponţian-Daciene din bazinul Dacic. Cele mai multe „inovaţii arhetipale” au rămas
neschimbate morfologic în perioade lungi de timp geologic (Henryhowella, Hermanites,
Pterigocythereis, Acantocythereis, Verrucocythereis şi altele).
Ciclu evolutiv – un proces care implică existenţa unei meta-comunităţi care ocupă un anume timp
geologic (alcătuind o unitate biostratigrafică). Ea apare printr-o „minoritate fondatoare” care se
diversifică (evoluţie progresivă), atinge un optimum (biodiversitate maximă) urmat de mai multe
extincţii decît apariţii (evoluţie regresivă), ajungînd la existenţe reziduale (specii relicte). Esenţa
unui ciclu evolutiv este existenţa aceloraşi tipare morfologice care se multiplică în variante
morfologice. Cel mai clar exemplu este Ciclul Sarmaţian, perfect simetric şi apoi „Ciclul Pontic”
care începe odată cu Ponţianul şi se încheie cu Dacianul (în bazinul Dacic). Continuarea faciesurilor
(ecosistemelor) similare în arealul Euxinic a permis evoluţia tipologiilor de „tip pontian” şi
existenţa lor astăzi prin faunele relicte din Marea Neagră (trei specii de moluşte şi 11 specii de
ostracode). „Ciclul Pannonic” (Pannonian-Ponţian) respectă aceiaşi regulă: minoritate fondatoarediversificare
tipologică-mass-extincţie (post-Ponţian mediu)-faune relicte conservate în „bazine
reziduale” pînă în Pleistocen (bazinul Baraolt).
Corelare biostratigrafică - Existenţa şi sincronismul unui „eveniment” este dorinţa şi iluzia
oricărei ipoteze biostratigrafice. Singura posibilă, este aceea a comunităţilor asemănătoare care
afirmă aceiaşi vârstă geologică. În cazul faunelor salmastre este greu să cuantifici toate speciile unui
interval stratigrafic privit ca un singur areal compact si unitar ecologic şi faunistic într-un interval
de timp anume. Ansamblul şi „jocul” biodiversităţii cu toate detaliile ei pot fi doar aproximate
folosind elementele faunistice recoltate de pe un areal accesibil. Sunt prea mulţi factori