Paleoecologia Ecosistemelor Salmastre din Bazinul ... - GeoEcoMar

39
Tuberocandona, Caspiolla şi variantele lor etc. Romanianul este o „lume” a organismelor de apă
dulce.
4.6. Variabilitatea morfologică
Ar fi exagerat să atribuim salinităţii un rol „mecanic” al schimbărilor morfologice.
Salinitatea este însă un important factor selectiv care reglează structura unei comunităţii acvatice de
ori unde, până la simplificarea ei ultimă, biotopul monospecific. Balansul valorilor dintre ioni au
argumentat modificările morfogenetice la ostracode (Carbonel et al., 1988). Dar, alături de
argumentul concret, o sinteză are nevoie de un suport teoretic. Ceea ce justifică teoria
determinismului ecologic sunt ideile clasice ale lui Darwin şi Haeckel.
Dezvoltarea ontogenetică a unei specii are două faze: palingeneza care conservă o parte din
caracterele ancestrale ale speciei şi cenogeneza care adaugă noutatea necesară „noilor timpuri”. Este
simbolul care justifică evoluţia. Haeckel, autorul care a gândit aceste procese, ne spune că
schimbarea are loc în două planuri, cel al timpului (heterocronie) şi al spaţiului (heterotopie). În
plus, ne avertizează că schimbarea poate fi pozitivă (se adaugă un nou element morfologic) sau
negativă (diminuarea sau dispariţia lui). Efectul este „modelarea-acomodarea” organismului sau
extincţia. În cadrul procesului de acomodare la presiunea schimbării ecologice se recunoaşte o
ierarhizare generică, iar în cadrul genului, a unora dintre specii în dauna altora. Ierarhia toleranţei
saline pentru principalele genuri salmastre este următoarea: Cytheridea, Aurila, Sclerochilus,
Cyamocytheridea, Miocyprideis, (Sarmatian), Xestoleberis, Maeotocythere, Hemicytheria,
(Meotian), Euxinocythere, Pontoleberis, Loxoconcha, Amnicythere, Tyrrhenocythere, Cytherissa
(Pontian-Dacian), Amplocypris, Cypria, Scottia, Zonocypris, Ilyocypris, Darwinula (Romanian).
Evoluţia arealului Dacic de la marin spre salmastru şi dulcicol ne-a oferit nu numai o
schimbare în structura comunităţilor, ci şi o schimbare în morfologia speciilor prin apariţia de
striuri, tuberculi sau fosete. Nu puţine genuri se transformă în altele sub influenţa scăderii salinităţii:
Xestolebetis devine Pontoleberis, Caspiocypris devine Tuberocandona, unele Candonae
triunghiulare sau acuminate se transformă în Bacunela, Reticulocandona sau Pontoniella (Olteanu,
1995), Cypria devine Zonocypris, Urocythereis se transformă în Drobetiella sau Severinella,
Hemicytheria devine Tyrrhenocythere (Olteanu, Vekua, 1989), Kassinina trece printr-o fază
ontogenetică cu caractere de Candona (Olteanu, 2003), iar grupul Leptocythere se transformă în
timp, prin simplificarea şarnierei şi a ornamentaţiei valvelor în mai multe subgenuri (sau genuri în
succesiunea Callistocythere (Badenian-Sarmaţian) – Maeotocythere (Meoţian) – Euxinocythere
(Ponţian). Speciile pre-Recente din biotopurile îndulcite aparţin genului Amnicythere şi toate sunt
lise. Dintre moluşte, grupul Limnocardiidaelor, respectă acelaşi scenariu, reducerea graduală a
şarnierei pînă la valve adonte (în Cuaternar).
În timpul Sarmaţianului începe diversificarea Limnocardiidaelor. Dintre cele opt genuri cu
dezvoltare neotenică care dezvoltă 16 tipologii diferite ale şarnierei. Primul este Plicatiforma
(Konkian – Volhinian) cu o dentiţie cvasi-completă, cu două variante succesive (lipseşte doar
dintele lateral-inferior-posterior) , urmat de Obsoletiforma (Volhinian – Basarabian) cu trei variante
dentare, Inequicostata, cu două variante dentare, Fischericardium, cu trei variante dentare
contemporane, Sarmaticardium, cu două, ambele în Basarabian, Chartocardium, cu două variante
succesive în timp, Planocardium, o singură variantă dentară rudimentară şi Kubanicardium cu
formula dentară cea mai redusă şi mai instabilă. Fiecare gen nou este de fapt un stadiu „îngheţat“ al
uneia din cele cinci stadii ontogenetice ale Cardiidaelor, Olteanu, 1998). Numărul de specii a
fiecărui gen (subgen) este şi el extrem de variabil. În total sunt 86 de specii, cele mai multe
aparţinînd subgenului Obsoletiforma cu 50 de specii şi Inequicostata cu 20 de specii.
Acest gen de procese biologice, departe de a fi unice, au avut loc exclusiv în faciesurile
salmastre. Dintre cele 14 Familii de lamelibranhiate cunoscute în Sarmaţian (Ilina et al., 1976),
Cardiidaele au generat cele mai multe specii noi (86), urmate de Mactriidae (20 specii), iar dintre
gasteropode (Kolesnikov, 1935), în frunte sînt Trochidaele cu 65 specii, Cerithium cu 50 de specii