IN T E L L E C T U S 2 /2 0 1 3 - agepi

PROPRIETATE INDUSTRIALĂ/
INDUSTRIAL PROPERTY
(marca de fabrică, de comerţ sau servicii, indicaţiile
geografice);
c) concurenţa neloială.
Din clasificarea de mai sus se observă clar că
„know-how-ul”, adică secretul comercial şi concurenţa
neloială, sunt două obiecte diferite care fac
parte din proprietatea industrială. Know-how-ul
(secretul comercial) poate fi regăsit în întregul proces
industrial, de la alegerea materiilor prime până
la desfacerea produselor finite. Secretul comercial
aparţine planului dinamic al oricărui proces de
producere, fiind în continuă evoluţie pe măsură
ce asimilează noi tehnici experimentale şi aplicate
treptat. Gradul de competitivitate al unei companii
depinde în mare măsură de capacitatea acesteia de
a dobândi accesul la fluxurile externe de know-how
şi de a proteja drepturile de proprietate industrială
aferente. Secretul comercial poate fi o formulă pentru
un produs chimic, un procedeu de fabricare, planul
unei maşini sau orice alt sistem, ca şi o listă de
clienţi. Legislativ, secretele comerciale sunt foarte
bine reglementate în dreptul american prin legea
asupra spionajului economic (En. „Economic Espionage
Act”), care asimilează secretului comercial
toate tipurile şi formele sub care se prezintă informaţiile
ştiinţifice, tehnice, economice, financiare,
inginereşti sau de afaceri, incluzând tipare, redactări,
proiecte de programe sau coduri, indiferent
dacă sunt tangibile şi indiferent cum sunt alcătuite,
memorizate sau stocate fizic, electronic, grafic, fotografic
sau în scris, dacă:
▪▪
deţinătorul lor legal a luat măsuri rezonabile
de a păstra aceste informaţii secrete;
▪▪
informaţiile au căpătat o valoare economică
independentă, reală sau potenţială prin faptul că
nu sunt în general cunoscute sau sunt uşor accesibile
publicului prin mijloace obişnuite.
Titular al unui secret comercial este considerat
fie cel care l-a dezvoltat, fie titularul afacerii de care
se leagă secretul comercial în cauză. Pentru a ne
plasa în ipoteza celei de-a doua situaţii, deci pentru
ca angajatorul să fie titularul secretului comercial,
trebuie îndeplinite alternativ una din următoarele
condiţii:
a) angajatul desfăşoară în cadrul unităţii o activitate
creatoare, conform fişei de post, unde acesta s-a
obligat prin contract să nu divulge sau să nu folosească
secretul comercial în a cărui deţinere se află;
b) la dezvoltarea conceptului au participat mai
mulţi angajaţi.
În continuare vom supune analizei cadrul protecţiei
secretului comercial în Republica Moldova.
După cum am menţionat mai sus, secretul comercial
se include în categoria obiectelor de proprietate
industrială şi, din acest motiv, în ţara noastră secretul
comercial (know-how-ul) este atribuit creaţiilor
intelectuale industriale.
Prin secret comercial înţelegem informaţiile ce
nu constituie un secret de stat, ele referindu-se la
producţie, tehnologie, administrare, activitatea financiară
şi la alte activităţi ale agentului economic,
a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate să
aducă atingere intereselor acestuia.
Secretul comerţului îl formează un anumit tip de
informaţii pe care o companie îşi doreşte să le protejeze
în scopul de a-şi promova interesele de afaceri,
având un avantaj faţă de concurenţii săi.
Întrucât economia Republicii Moldova este o
economie de piaţă, statul trebuie să asigure libertatea
comerţului, protecţia concurenţei şi a secretului
comercial. Astfel, în art. 9 al Constituţiei se preconizează
că statul ocroteşte proprietatea, care este
publică şi privată, constând din bunuri materiale şi
intelectuale.
Pentru ca obiectul proprietăţii intelectuale
know-how-ul să constituie un secret comercial, el
trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să aibă valoare reală sau potenţială pentru
agentul antreprenoriatului;
b) să nu fie, conform legislaţiei, notoriu sau accesibil;
c) să conţină menţiunea privind aplicarea de către
agenţii antreprenoriatului a unor măsuri necesare
pentru păstrarea confidenţialităţii, utilizându-se
sistemul de clasificare a informaţiilor date, elaborarea
regulamentelor interne de secretizare, marcarea
corespunzătoare a documentelor şi a altor purtători
de informaţie, organizarea lucrărilor secrete de secretariat;
d) să nu constituie secret de stat şi să nu fie protejate
prin dreptul de autor şi de brevet;
e) să nu conţină informaţii despre activitatea negativă
a persoanelor fizice şi juridice care ar putea
atinge interesele statului.
Pot fi considerate ca fiind obiecte ale secretului
comercial interesele economice şi informaţiile tăi-
28 | Intellectus 2/2013