IN T E L L E C T U S 2 /2 0 1 3 - agepi

LA CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU ACREDITARE ŞI ATESTARE/
AT THE NATIONAL COUNCIL FOR ACCREDITATION AND ATTESTATION
Este intolerabil faptul că circa 60% dintre pretendenţii
la gradul ştiinţific de doctor nu au formulat în
general problema ştiinţifică soluţionată şi circa 95%
dintre pretendenţii la gradul ştiinţific de doctor habilitat
nu au formulat rezultatele ştiinţifice principial
noi pentru ştiinţă şi practică.
REFERINŢE
1. BAEŞANU, A. Recunoaşterea problemei ştiinţifice.
In: Rocsir. Revista Română de Studii Culturale,
2004, nr. 3, p. 49-68
REZUMAT
Problema este aceea care ne provoacă să învăţăm,
să împingem mai departe cunoaşterea noastră,
să experimentăm şi să observăm. Din perspectiva
dezvoltării cunoaşterii, soluţionarea problemei
este mai importantă chiar decât problema ştiinţifică
ca atare, deoarece problema ştiinţifică indică ce tip
de fapte trebuie adunate, iar a doua creionează
doar cadrul în care trebuie căutată soluţia. Astfel,
soluţia unei probleme poate deveni punctul de plecare
al unei noi cercetări, ale cărei concluzii nu sunt
decât premise, adică soluţii provizorii, şi nu concluzive.
De aceea, problema ştiinţifică, soluţia ei şi sistemul
de ipoteze de cercetare se manifestă într-o
legătură esenţială. Obiectivul conştient care stă în
faţa cercetătorului este întotdeauna soluţionarea
unei probleme. De îndată ce îşi propune o cercetare,
nimic nu-l mai tentează decât să demonstreze
că are talentul de a rezolva probleme. O condiţie
ca problema să fie considerată ştiinţifică este ca ea
nu doar să aibă soluţie, dar şi ca soluţia să fie una acceptabilă
în termeni conceptuali şi teoretici.
2. CIOARA, I. Concepţia lui K. Popper asupra creşterii
cunoaşterii. http: // socioumane. ro/ blog/ ionelcioara
3. KUHN, Th. Structura revoluţiilor ştiinţifice. Bucureşti:
Humanitas, 1999. 279 p.
4. NEMECSEK, Ş. Raţionalitatea ştiinţifică popperiană.
Vulcan: Realitatea românească, 2010. 244 p.
5. RĂDULESCU, M.Ş. Metodologia cercetării ştiinţifice.
Bucureşti: EDP, 2011.
6. POPPER, K. Logica cercetării. Bucureşti : Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. 454 p.
7. WEBER, M. Essais sur la theorie de la science.
Paris: Plon, 1965
ABSTRACT
The problem is that causes us to learn, to push
forward our knowledge, to experience and to observe.
From the perspective of knowledge development,
problem solving is more important than the
scientific problem itself because scientific problem
indicates what type of facts should be gathered,
and the second only sketches the frame within which
the solution is to be found. Thus, the solution to
a problem can become a starting point for further
research, the conclusions of which are only assumptions,
i.e. temporary solutions and not conclusive.
Therefore, scientific problem, its solution and hypotheses
system manifests themselves in a crucial
link. Conscious objective standing in front of the
researcher is always solving a problem. Once bringing
his attention to the research, nothing tempts
him but to demonstrate that he has the talent to
solve problems. A condition that the matter be
considered scientific is that it just does not have the
solution, but also to be an acceptable solution in conceptual
and theoretical terms.
64 | Intellectus 2/2013