IN T E L L E C T U S 2 /2 0 1 3 - agepi

nuite intenţionat privind diferitele aspecte şi domenii
ale activităţii economice de producţie, de administrare,
tehnico-ştiinţifice, financiare ale agentului
economic, a căror protecţie este condiţionată de
interesele concurenţei şi de posibila periclitare a securităţii
economice a agentului economic.
Secretele comerciale care întrunesc condiţiile de
brevetabilitate se află la originea unei dileme pentru
titular: protecţia de facto sau protecţia instituţională,
prin brevet. În prima variantă, avantajele includ
caracterul virtual nelimitat în timp şi efectul imediat
al acestuia, evitarea costurilor inerente procedurilor
administrative de brevetare, precum şi avantajele
rezultând din evitarea divulgării în faţa autorităţilor
publice şi a apariţiei breşelor de confidenţialitate.
Elementele luate în considerare în vederea determinării
a ceea ce prezintă un secret al comerţului
includ: limita până la care informaţia este cunoscută
în afara afacerii; limita până la care informaţia este
cunoscută de către angajaţii implicaţi în afacere;
limita până la care informaţia este păstrată; valoarea
informaţiei pentru afacere şi pentru concurenţă;
uşurinţa cu care această informaţie poate fi copiată.
Secretul comercial oferă un şir de avantaje:
▪ ▪ protecţia acestuia nu este limitată în timp (de
exemplu, brevetul de invenţie este limitat prin protecţie
de până la 20 de ani), prin urmare, protecţia
secretului comercial poate continua la nesfârşit, atâta
timp cât secretul nu este dezvăluit pentru public;
▪ ▪ nu implică costuri de înregistrare, spre deosebire
de brevetul de invenţie (deşi pot exista costuri
ridicate, legate de păstrarea informaţiilor confidenţiale);
▪ ▪ nu are efect imediat;
▪ ▪ protecţia acestuia nu necesită respectarea
unor anumite formalităţi, cum ar fi dezvăluirea de
informaţii către o autoritate a statului (AGEPI), prin
depunerea cererii de brevet de invenţie, în care secretul
comercial trebuie să fie expus suficient de clar
(în materialele cererii de brevet de invenţie, conform
art. 36 din Legea privind protecţia brevetelor
de invenţie).
Spre exemplu, reţeta originală a produsului Coca-Cola,
pe care farmacistul John Pemberton a pus-o
la punct în anul 1886, a rămas un secret comercial
bine protejat anume prin statutul de secret
comercial, fiind păstrată cu stricteţe 24 de ore din
24 într-o criptă din oraşul Atlanta, Georgia, SUA, deoarece
permite o protecţie mai sigură si de lungă
durată, în comparaţie cu brevetarea acestei compoziţii,
care ar fi putut oferi un termen de protecţie de
maximum 20 de ani.
Există, totuşi, unele dezavantaje concrete în ceea
ce priveşte protejarea informaţiilor confidenţiale de
afaceri ca secret comercial, în special atunci când
informaţiile îndeplinesc criteriile de brevetabilitate.
Conform legii privind protecţia brevetelor, pentru
ca un obiect să fie înregistrat drept brevet de invenţie,
acesta trebuie să corespundă cumulativ celor
trei criterii, adică să fie industrial aplicabil, să fie nou
şi să corespundă criteriului de activitate inventivă.
▪▪
În cazul în care în obiectul brevetat este încorporat
un secret comercial sau un produs inovator,
terţii au posibilitatea să-l inspecteze, prin desfacere
şi analiză, pentru a se convinge dacă respectivul
know-how poate fi utilizat ulterior. În cadrul unui
brevet de invenţie protecţia secretului comercial nu
este prevăzută, prin urmare, nu este prevăzut nici
dreptul exclusiv de a exclude terţii de la utilizarea
comercială a acestuia. Doar brevetele pot oferi un
asemenea tip de protecţie.
▪ ▪ Din momentul în care secretul este făcut public,
oricine poate avea acces la acesta, utilizându-l
după cum doreşte.
▪ ▪ Este mai dificil de a pune în aplicare un secret
comercial decât un brevet. Nivelul de protecţie
acordat secretului comercial variază semnificativ de
la o ţară la alta, dar, în general, este considerat slab,
mai ales în comparaţie cu protecţia acordată de un
brevet.
▪ ▪ Un secret comercial poate fi brevetat şi de o
altă persoană care a dezvoltat, prin mijloace legitime,
informaţiile relevante.
Dacă ne referim la evoluţia dreptului în Republica
Moldova, secretul comercial este unul dintre cele
mai recente „produse” ale proprietăţii intelectuale.
Ca ţară membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului
(OMC) şi parte la Acordul privind aspectele
drepturilor de proprietate intelectuală legate de
comerţ (TRIPs), Republica Moldova este obligată
să acorde secretului comercial protecţia cuvenită.
Art. 39 alin. 1 stipulează că ţările membre trebuie să
ofere un mijloc rezonabil pentru protejarea secretului
comercial. Dispoziţiile cuprinse în legile speciale
se completează cu reglementările de drept comun
prevăzute în Codul contravenţional, Codul penal,
PROPRIETATE INDUSTRIALĂ/
INDUSTRIAL PROPERTY
Intellectus 2/2013 | 29