IN T E L L E C T U S 2 /2 0 1 3 - agepi

Menţionăm faptul că operele ştiinţifice au multe
puncte de tangenţă cu operele literare, dar există şi
o deosebire; opera literară se adresează sentimentelor,
iar rostul operei ştiinţifice nu este acela de a
produce şi a impresiona prin valori estetice, ci de a
transmite informaţii într-o formă cât mai inteligibilă.
Operele ştiinţifice pot fi: a) scrise şi b) orale. Operele
ştiinţifice scrise sunt acelea care au o formă
obiectivă de exprimare, urmărind scopul de a familiariza
publicul cu informaţii utile pentru creşterea
lui profesională. Din acestea fac parte: manuscrisele,
cursurile de lecţii, tezele de masterat, doctorat
etc. Operele ştiinţifice orale urmăresc acelaşi scop,
însă ele nu sunt imprimate pe un suport material,
adică nu au o formă obiectivă de exprimare. Acestea
sunt: comunicările ştiinţifice, lecţiile, discursurile
publice etc.
Protecţia operelor ştiinţifice se efectuează la fel
ca şi cea a operelor literare, deoarece majoritatea
sunt exprimate în formă scrisă (text): cărţi, monografii,
manuale şcolare şi alte opere.
Dispoziţiile legislative referitoare la domeniu
(literar, artistic, ştiinţific) nu trebuie interpretate în
sens îngust. În legislaţia ţărilor CSI, precum şi în legislaţia
Republicii Moldova, legiuitorul a lăsat parantezele
deschise pentru categoriile de operă ştiinţifică,
menţionându-le doar pe cele de bază. La această
categorie de obiecte, fiecare stat atribuie operele pe
care le consideră mai importante, de exemplu:
▪▪
articole, monografii, rapoarte (Belarus);
▪▪
videograme (Gruzia, Ucraina);
▪▪
lecţii, discursuri, comunicări (Tadjikistan);
▪▪
manuscrise (Uzbekistan);
▪▪
lecţii, cercetări, monografii, proiecte şi documente
ştiinţifice (Lituania).
Unele opere ştiinţifice comportă anumite criterii
caracteristice protecţiei juridice, în principal acestea
referindu-se la operele care se aplică în învăţământ.
De exemplu, sunt atribuite la categoria obiectelor
protecţiei juridice monografiile, lecţiile, rapoartele
ştiinţifice, lucrările de laborator sau metodologiile
pedagogice, având, de cele mai multe ori, o structură
complexă.
Totodată, o bună parte din rezultatele activităţii
de cercetare ştiinţifică fac obiectul proprietăţii intelectuale.
Principala particularitate a operei ştiinţifice
rezidă în faptul că protecţia dreptului de autor
adesea se referă nu la rezultatul ştiinţific, care este
elementul ce se conţine în operă, ci la forma în care
acest rezultat este exprimat.
Prezentăm în continuare câteva exemple de categorii
de opere ştiinţifice şi de aplicare a acestora
în domeniul academic:
Exemplu 1: monografia – obiect al dreptului de
autor – categorie a operei ştiinţifice.
În procesul activităţii ştiinţifice apare un rezultat
ştiinţifico-creativ care, de obicei, este publicat.
Publicarea rezultatului ştiinţific include nu doar
rezultatul în sine, ci şi ipotezele, scopurile cercetării
ştiinţifice, descrierea metodologiei şi posibilităţile
soluţionării sarcinilor puse în faţă, precum şi concluziile
autorilor.
Exemplu 2: lecţia.
În cazul în care profesorul citeşte (ţine) o lecţie,
iar studentul conspectează sau imprimă această
prelegere şi ulterior plasează textul sau imprimarea
în reţeaua Internet, putem considera că studentul a
comis o încălcare a dreptului de autor. Însă, în atare
situaţie, este foarte complicat de a demonstra paternitatea
prelegerii. În acest caz, doar exemplele
folosite de profesor în lecţia sa, neincluse iniţial în
materialul predat, pot servi drept dovadă a paternităţii
textului. În Marea Britanie, bunăoară, relaţiile
dintre profesor şi student sunt determinate de anumite
acorduri, acestea interzicându-le studenţilor
să publice conspectele lectorilor.
Exemplu 3: metodologia pedagogică – obiect al
dreptului de autor.
Posibilităţile de protecţie a metodologiei pedagogice
prin aplicarea normelor dreptului de autor
sunt destul de restrânse. Activitatea intelectuală
şi originalitatea autorului metodologiei constă în
aranjarea şi oferirea materialului într-o formă mai
deosebită decât cea existentă la momentul dat.
În conformitate cu Legea nr. 139/2010 cu privire
la dreptul de autor şi drepturile conexe, beneficiază
de protecţie toate operele exprimate într-o anumită
formă obiectivă, indiferent de faptul dacă acestea
au fost sau nu aduse la cunoştinţa publică.
Protecţia dreptului de autor se extinde asupra
formei de exprimare, dar nu se extinde asupra ideilor,
teoriilor, descoperirilor ştiinţifice, procedeelor,
metodelor de funcţionare sau asupra conceptelor
matematice ca atare şi nici asupra invenţiilor cuprinse
într-o operă, oricare ar fi modul de preluare,
explicare sau de exprimare.
APĂRAREA DREPTURILOR DE PI/
PROTECTION OF IP RIGHTS
Intellectus 2/2013 | 33