IN T E L L E C T U S 2 /2 0 1 3 - agepi

care identifică opera sau obiectele drepturilor conexe,
autorul sau alt titular de drepturi ori informaţia
privind condiţiile de valorificare a operei sau a
obiectelor drepturilor conexe, sau orice cifre şi coduri
reprezentând asemenea informaţie.
De asemenea, dreptul subiectiv de autor şi/sau
drepturile subiective conexe reprezintă obiectul
imaterial al infracţiunii prevăzute la lit.f) alin.(1) art.
185 1 CP RM.
Pentru calificarea faptei conform lit.f) alin.(1) art.
185 1 CP RM, este obligatoriu ca valoarea drepturilor
subiective violate să se exprime în proporţii mari.
Dacă valoarea drepturilor în cauză se exprimă în
proporţii deosebit de mari, răspunderea urmează a
fi aplicată conform lit.d) alin.(3) art. 185 1 CP RM.
Într-un alt context, trebuie de menţionat că, doar
în aparenţă, în prezenţa modalităţii de constrângere
la copaternitate, infracţiunea specificată la lit.g)
alin.(1) art. 185 1 CP RM are un obiect material concretizat
în corpul persoanei. În realitate, în situaţia
reliefată, infracţiunea în cauză nu are obiect material,
întrucât, în sensul dispoziţiei de la lit.g) alin.(1)
art. 185 1 CP RM, prin „constrângerea la copaternitate”
se are în vedere influenţarea asupra victimei
pe calea abuzului de poziţia de vulnerabilitate a
victimei, a profitării de starea de neputinţă a victimei
etc. (cu excepţia influenţării prin violenţă sau
prin ameninţarea aplicării violenţei), pentru a o determina
să-l recunoască pe făptuitor sau pe oricare
altă persoană în calitate de coautor al operei. Să nu
uităm că, la lit.c) alin.(3) art. 185 1 CP RM, se prevede
răspundere agravată în cazul când oricare infracţiune
dintre cele prevăzute la alin.(1) sau (2) art. 185 1
CP RM se comite prin constrângere fizică sau psihică.
Drept urmare, constrângerea la copaternitate
pe calea aplicării violenţei asupra victimei poate fi
calificată numai în baza lit.c) alin.(3) art. 185 1 CP RM.
În prezenţa modalităţii de însuşire a paternităţii,
obiectul imaterial al infracţiunii prevăzute la lit.g)
alin.(1) art. 185 1 CP RM îl constituie dreptul la paternitate,
adică dreptul de a fi recunoscut în calitate
de autor al operei sale şi dreptul de a pretinde o
atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui
său pe toate exemplarele operei publicate sau prin
referirea la numele său, după cum se obişnuieşte,
în cazul oricărei valorificări a operei, cu excepţia cazurilor
când acest lucru este imposibil şi când lipsa
obligaţiei de a indica numele autorului decurge din
alte prevederi ale prezentei legi.
În afară de aceasta, unul dintre drepturile patrimoniale
exclusive ale autorului reprezintă obiectul
imaterial al infracţiunii prevăzute la lit.g) alin.(1) art.
185 1 CP RM. Pentru calificarea faptei conform lit.g)
alin.(1) art. 185 1 CP RM, este obligatoriu ca valoarea
acestui drept violat să se exprime în proporţii mari.
Dacă valoarea drepturilor în cauză se exprimă în
proporţii deosebit de mari, răspunderea urmează a
fi aplicată conform lit.d) alin.(3) art. 185 1 CP RM.
În altă ordine de idei, obiectul material al infracţiunii
prevăzute la alin.(2) art. 185 1 CP RM îl formează
marcajul de control.
Este cazul de precizat că – în ipoteza falsificării
marcajelor de control – asemenea marcaje constituie
produsul infracţiunii analizate; la rândul lor,
materialele sau materia prima, din care se confecţionează
respectivele marcaje, vor reprezenta obiectul
material al infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.
185 1 CP RM.
Or, după opinia lui A. Reşetnicov, produsul infracţiunii
nu poate fi acelaşi cu obiectul material al
infracţiunii. Pentru că le distanţează tocmai infracţiunea.
Cele două entităţi se află la poli diferiţi în raport
cu momentul săvârşirii infracţiunii: înainte de
săvârşirea infracţiunii (obiectul material al infracţiunii);
la consumarea infracţiunii (produsul infracţiunii).
Prin „produsul infracţiunii” trebuie de înţeles
acea entitate care a apărut ca atare în urma săvârşirii
infracţiunii, în rezultatul influenţării nemijlocite
infracţionale la care a fost supusă o altă entitate
(alte entităţi). Prezenţa produsului infracţiunii este
indispensabilă în acele cazuri când dispoziţia incriminatoare
conţine formulări de genul „falsificare”,
„confecţio nare”, „fabricare”, „creare artificială” etc. 5
În încheierea studiului nostru, vom consemna
că, în prezenţa circumstanţei agravante specificate
la lit.d) alin.(3) art. 185 1 CP RM – în acele cazuri în
care aceasta presupune influenţarea asupra victimei
pe calea aplicării violenţei –, infracţiunile prevăzute
la art. 185 1 CP RM au un obiect material secundar.
Se are în vedere corpul victimei, adică expresia
materializată a integrităţii corporale sau a sănătăţii
persoanei, constând în ansamblul de funcţii şi procese
organice care îi asigură individului prezenţa
biologică şi care, odată distruse, suprimă calitatea
de fiinţă integră corporal şi sănătoasă a persoanei.
5
REŞETNICOV, A. Natura juridică a produsului infracţiunii //
Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”. Seria „Ştiinţe
sociale”, 2007, nr. 6, p.185-191
APĂRAREA DREPTURILOR DE PI/
PROTECTION OF IP RIGHTS
Intellectus 2/2013 | 41