3 - agepi

sumului propriu, cât şi comercializării, în ultimul caz
devenind mărfuri ce deţin o anumită valoare.*
De menţionat că anume protecţia produselor intelectuale
creează condiţii favorabile comercializării acestora
şi includerii lor în circuitul economic conform principiilor
economiei de piaţă. Prin urmare, însăşi protecţia
produselor intelectuale, ind o categorie juridică,
comportă un pronunţat caracter economic, deoarece
premisele şi scopurile ei ţin de domeniul economicului.**
Desigur, datorită speci cului însuşirii şi posedării
produselor intelectuale, ce rezultă din caracterul imaterial
al acestora, dimensiunea juridică a proprietăţii
intelectuale este extrem de importantă, deoarece de
perfecţiunea acesteia depind în mare măsură ritmurile
progresului social şi tehnologic, cele ale creşterii economice.
În acest context menţionăm doar oportunitatea
cooperării interdisciplinare în cercetarea domeniului
proprietăţii intelectuale, necesitatea extinderii şi
aprofundării cercetărilor economice ce ţin de elaborarea
şi implementarea produselor intelectuale, rolul
decisiv al acestora în activitatea economică.
Ca o consecinţă a abordării proprietăţii intelectuale
preponderent de pe poziţiile şi cu utilizarea instrumentarului
metodologic al dreptului, problemele conceptuale
ale acesteia au rămas până în prezent insu cient
elaborate.***
În această ordine de idei, o problemă fundamentală ce
provoacă opinii controversate asupra naturii proprietăţii
intelectuale este însăşi oportunitatea protecţiei
acesteia, şi mai întâi de toate oportunitatea protecţiei
invenţiilor care, conform unor opinii, limitează accesul
terţilor la utilizarea lor.****
Ilustrul economist american, laureat al Premiului
Nobel, Wassily Leontief în lucrarea sa „Essays in
economics” menţionează că asigurarea accesului liber
şi neîngrădit la rezultatele cercetărilor este în interesul
societăţii şi umanităţii în ansamblu. Conform opiniei lui
W. Leontief, brevetarea şi licenţierea limitează sfera
de utilizare a inovaţiilor, deoarece taxele excedente
pentru licenţiere, dominate de tendinţele de majorare a
pro turilor, face utilizarea inovaţiilor inaccesibilă pentru
o parte din întreprinzătorii, care le-ar putea folosi cu
succes în cazul unor taxe moderate.
Conştientizând însă necesitatea brevetării invenţiilor şi
optimizarea utilizării inovaţiilor, W. Leontief înaintează
propuneri privind diferenţierea taxelor de licenţiere
în baza unei scări regresive, transmiterea gratuită
a brevetelor obţinute în baza nanţării de către
stat a lucrărilor de cercetare-dezvoltare sau chiar
răscumpărarea tuturor brevetelor create în cadrul
cercetărilor nanţate de sectorul privat pentru transmiterea
ulterioară a acestora tuturor doritorilor de a le
utiliza.
* Problemele evaluării şi comercializării proprietăţii intelectuale vor reectate în capitolele următoare.
** A rmaţia dată se referă şi la secretele comerciale, inclusiv la know-how, neluând în consideraţie specicul protecţiei
acestora în paralel cu obiectele tradiţionale ale protecţiei proprietăţii intelectuale în baza înregistrării lor, elaborării
titlurilor de protecţie şi acordării drepturilor exclusive. În cazul secretelor comerciale, deţinătorii acestora, de regulă,
refuză înregistrarea lor în calitate de invenţii sau de alte obiecte de proprietate intelectuală. Acest refuz nu este altceva
decât o măsură de prudenţă în speranţa atingerii unei garanţii sporite a condenţialităţii informaţiei şi o consecinţă a
insatisfacţiei privind nivelul protecţiei prin brevetare. Într-adevăr, modelul tradiţional de protecţie interzice utilizarea
nesancţionată a invenţiilor, dar nu este în stare să o stopeze, deoarece impune publicitatea informaţiei brevetare ca o
condiţie obligatorie a asigurării accesului potenţialilor utilizatori la noile elaborări şi a promovării continue a transferului
tehnologic.
Protecţia secretelor comerciale se asigură preponderent în baza contractelor de con denţialitate, încheiate între angajaţi
şi administraţie, modalitate care, la rândul ei, nu asigură o garanţie absolută împotriva divulgării respectivelor secrete.
*** Această stare de lucruri o constatăm în po da faptului că şi marii lozo şi economişti clasici au abordat în lucrările
lor problematica proprietăţii intelectuale şi a inovării, rolul acestora în asigurarea progresului societăţii.
Astfel, G.W.F. Hegel în “Filozo a dreptului” se pronunţă ferm pentru asigurarea drepturilor savanţilor şi pictorilor
asupra operelor lor ca factor important al promovării ştiinţei şi artei. Fondatorii doctrinei economice clasice Adam Smith
şi David Ricardo au sesizat rolul privilegiilor în dezvoltarea economică, consecinţele bene ce ale inovaţiilor şi mărcilor
pentru creşterea economică şi asigurarea calităţii mărfurilor şi serviciilor.
**** Constituirea sistemului de protecţie a proprietăţii intelectuale, a avut de înfruntat probleme serioase în sec. XIX, ca
urmare a liberalizării semni cative a relaţiilor comerciale, în cadrul căreia s-au promovat propuneri privind demontarea
sistemului de brevete. Mai mult decât atât, în acest sens s-au întreprins şi unele acţiuni concrete. Astfel, în 1869 Olanda
abrogă legea sa cu privire la brevete, pentru a o aproba (în altă redacţie ) doar în 1910.
23