3 - agepi

„VIAŢA MEA ESTE CHIMIA
PLANTELOR”
Gheorghe LAZURIEVSKI la 100 de ani de la naştere
Din 1953, de când a luat conducerea Catedrei de chimie organică a Universităţii de Stat din
Moldova profesorul Gheorghe Lazurievski (1906–1987), datează o serie de cercetări aprofundate
legate de caracteristicile chimice ale materiilor prime de origine vegetală şi ale unor deşeuri rezultate
din prelucrarea produselor agricole în republica noastră, care au constituit preocuparea de o
viaţă a savantului. Savantul a întrevăzut încă de pe atunci posibilităţile de utilizare şi reutilizare a
acestor resurse, astăzi atât de vizate, constituind o nouă direcţie bioorganică nu numai în cercetare,
ci şi în economia naţională. Există şi o subramură a industriei chimice – biotehnologia –
cu cea mai dinamică dezvoltare.
Originar din Taşkent (Uzbekistan),
absolvent al Universităţii de aici (1930)
şi al doctoranturii (1932), este încadrat
în corpul didactic, unde i-a fost dat
să-l întâlnească pe reputatul profesor
Serghei Naumov şi să lucreze în
laboratorul lui, pornind astfel pe drumul
cercetărilor sale de o viaţă. În 1938,
ca o încoronare a străduinţei sale,
obţine titlul ştiinţi c de doctor în chimie
– după susţinerea tezei de doctorat,
axată pe studiul alcaloizilor, iar în
octombrie 1952 susţine cea de a doua
teză, pentru ca în ianuarie 1953 să e
con rmat cu titlul de doctor habilitat în chimie.
Din toamna lui 1953 se aă în fruntea Catedrei de
chimie organică a Universităţii de Stat din Moldova,
din 1954 – decan al Facultăţii de Chimie (tot în acest
an i s-a conferit titlul didactic de profesor universitar),
din 1956 – şef al Secţiei de Chimie Organică şi
vicepreşedinte (1956–1961) al Filialei Moldoveneşti a
Academiei de Ştiinţe a ex-URSS. Din 1961 este membru
titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, director
al Institutului de Chimie (1961–1963), secretar ştiinţi c
general al Prezidiului (1963–1968) şi vicepreşedinte
(1968–1972) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, mai
având şi funcţia de academician coordonator al Secţiei
de Ştiinţe Biologice şi Chimice.
În acest răstimp organizează la Chişinău o Conferinţă
ştiinţi că cu participarea savanţilor din
spaţiul ex-sovietic (septembrie 1958),
consacrată chimiei substanţelor vegetale,
iar în anii 1963, 1967, 1971, 1975
– ediţiile 1–4 ale colocviilor axate pe
problemele chimiei compuşilor indolici,
toate reprezentând o vie conrmare a
importanţei investigaţiilor realizate de
protagonist.
Vom menţiona că sub conducerea lui
Gheorghe Lazurievski au fost începute
la Universitate, iar apoi continuate la
Academie, ample cercetări privind
extragerea, identicarea şi distingerea structurii (pe
cât era posibil, şi con rmarea ei pe cale chimică) a
unor importanţi produşi naturali din plante, cum ar
alcaloizii, diterpenoidele, glicozidele, saponinele etc.
Toate aceste îndelungi cercetări au angrenat şi un
lung şir de metode chimice, zico-chimice şi zice ca
spectroscopia în ultraviolet şi infraroşu, spectrometria
de masă, rezonanţa magnetică nucleară ş.a.
Ani în şir academicianul Gheorghe Lazurievski a
colindat cu colaboratorii săi, ca nişte eclerori pe front,
tainicul ocean al vegetaţiei de pădure şi de stepă ce
scaldă plaiul nostru până când au distins, de exemplu,
într-o banală specie de rogoz din zona păduroasă, alcaloidul
denumit de ei brevicolină (de la numele latin al
plantei „Carex brevicollis”). Au fost studiate proprietăţile
ei chimice, s-a stabilit structura, iar în urma unui studiu
65