3 - agepi

mai înaltă decât metoda chimică şi micşorează de
4 ori durata timpului necesar pentru efectuarea unei
măsurări.
În afară de aceasta, metoda electrică exclude utilizarea
reagenţilor chimici, în special, a acizilor şi indicatorilor
coloranţi. Aceasta permite micşorarea costului unei
măsurări şi sporeşte nivelul tehnologic al acestora.
Metoda elaborată de noi permite atât automatizarea
procesului de determinare a alcalinităţii, cât şi utilizarea
ei în condiţii diferite de cele de laborator –
de producere, de câmp etc.
De asemenea, metoda poate utilizată şi în cazul
soluţiilor colorate, fapt ce nu e posibil în cazul metodei
chimice pentru determinarea alcalinităţii cu utilizarea
indicatorilor coloranţi.
BIBLIOGRAFIE
1. Thomas C. Weiler, Marty Sailus. Water and nutrient
management for greenhouses. Northeast Regional
Agricultural Engineering Service, Ithaca, NY, 1996.
2. Sandu M., Metode şi instrumentaţii pentru controlul
calităţii apei. – Chişinău, 1993.
3. Stiopca O. Elaborarea traductorului electric de alcalinitate
a mediilor lichide. / Culegere de lucrări ştiinţi ce
ale Simpozionului ştiinţic jubiliar “65 de ani ai UASM”.
– Chişinău, 1998.
4. Spînu V., Stiopca O. Metodă de determinare a
alcalinităţii apei şi soluţiilor: Brevet RM nr. 1285, Înreg.:
01.28.1998, Publ.: 07.31.1999.
SUMMARY
The paper presents a new approach concerning the measurement and control of alkalinity in water
and aqueous solutions. The elaborated electrometric method compared with the chemical one, provides
high accuracy, increased productivity of measurements, the possibility of alkalinity determination
in colored solutions. The process for alkalinity measurement and control can be automated and
this possibility is discussed in this paper too. The elaborated concept of the device for electrometric
alkalinity measurement is based on using the micro-controller circuits.
CALENDAR
La 19 august 1927 s-a născut la Priobrajenka, reg. Stavropol, Rusia, Alexei IVANCENCO, doctor habilitat
în ştiinţe tehnice, şef al Biroului de proiectări la „BIGARDIN” SRL.
În anul 1961 susţine teza de doctor în ştiinţe tehnice cu tema „Combinele de plantare în pomicultură”
şi începe să lucreze în calitate de constructor-şef la Institutul de Cercetări Ştiinţice de testare a tractoarelor
şi maşinilor agricole din or. Kuban.
În 1963 este transferat ca inginer-şef la Staţiunea de Stat pentru Experimentarea Maşinilor din Moldova,
mai târziu este numit în funcţie de vicedirector pentru probleme de ştiinţă. Între anii 1975 şi 1992 lucrează
mai întâi ca lector, apoi conferenţiar universitar la Catedra electri carea gospodăriilor săteşti de la Institutul
Politehnic din Chişinău, ţine în faţa studenţilor cursuri de mecanizare a proceselor tehnologice.
Este autorul şi coautorul a circa 75 de lucrări ştiinţice, 21 de invenţii brevetate şi implementate în
producţie, cele mai importante ind: Utilaj de testare a combinelor, Maşini de recoltat cereale, Maşini de
semănat, maşini de recoltat pomuşoare şi sâmburoase.
77