3 - agepi

a in uenţat pozitiv fertilitatea solului, stabilizând-o la
nivelul dorit, ceea ce, la rândul său, s-a re ectat asupra
volumului de producţie agricolă obţinută.
Natura a înzestrat generos Moldova cu una din cele
mai importante resurse naturale – solul. În condiţiile
unei diversităţi impunătoare a acestora, peste două
treimi din teritoriul Moldovei este ocupat de cernoziomuri
– cele mai fertile soluri din lume.
Spre deosebire de alte mijloace de producţie, care
pe parcursul exploatării lor se epuizează, provocând
dereglări în echilibrul natural şi, în acelaşi timp,
poluând într-o măsură mai mare sau mai mică mediul
ambiant, solul, în cazul valori cării lui superioare şi
corecte, se îmbunătăţeşte mereu, sporindu-şi fertilitatea,
ceea ce permite obţinerea unor producţii din cele
mai mari. Acest fapt era observat de demult şi prima
dată a fost formulat de K. Marx, care spunea că „solul,
dacă se lucrează corect, se îmbunătăţeşte”.
Astfel, intervenţia omului, realizată printr-un aport
suplimentar de substanţe şi energie, ce implică un consum
de muncă vie şi materializată, aplicând metode
şi tehnologii performante, conduce la o modicare a
caracteristicilor lui chimice, zice şi biologice. Solul,
până la preluarea în cultură, evoluează, exclusiv sub
in uenţa condiţiilor determinate de mediul natural,
însă, odată intrat în procesul de producţie agricolă,
la acţiunea condiţiilor naturale se adaugă inuenţa
omului, care, pe parcursul istoriei, se accentuează
continuu, devenind la un moment dat hotărâtoare pentru
fertilitatea lui. Din dar al naturii, datorită eforturilor
depuse de generaţii de producători agricoli, solul se
transformă într-un sistem bioeconomic.
Pe măsura sporirii eforturilor ştiinţei şi posibilităţilor
materiale, nanciare, umane şi organizatorice, antrenate
în menţinerea şi creşterea capacităţii productive
a solului, precum şi a intensi cării producţiei agricole,
sub raport economic, evoluţia sistemului analizat se
apropie tot mai mult de condiţiile în care acţionează
concomitent legile naturii şi cele economice speci ce
procesului de reproducţie a fondurilor xe.
Cu toate acestea, spre deosebire de restul mijloacelor
de producţie recunoscute de practică şi ştiinţă prin
cercetare economică ca produse ale muncii sociale,
solul este luat în considerare în exclusivitate sub raportul
capacităţii de a participa la producere ca sistem
bioeconomic în noile condiţii determinate de cerinţa
socială, implicând abordarea sistemică, în ce priveşte
folosirea raţională a fondului funciar în scopurile economice
de bază.
Intervenţiile vizând sporirea capacităţii de producţie
a solului pot conduce la rezultatul dorit numai dacă
nu depăşesc un anumit prag, care, odată trecut, le
transformă în opusul lor, la o nouă stare a sistemului.
Spre exemplu, solul umezit excesiv se transformă în
mlaştină, supraîncărcat cu îngrăşăminte şi substanţe
chimice – într-un focar poluant, excesiv erodat – în
rocă sterilă etc.
Abordarea sistemică impune pe această bază necesitatea
orientării accentului spre amenajări complexe ale
diferiţilor parametri, care să ţină seama de efectul dorit
şi de mecanismul de funcţionare a unor procese evolutive
ale solului, de menţinere şi sporire a stării lui de
fertilitate în concordanţă cu nevoia socială apărută.
Dintre problemele de ordin practic, pentru agricultură
se prevede creşterea producţiei agricole prin sporirea
fertilităţii solului. Pentru realizarea acestor obiective, în
faţa pedologilor, agrochimiştilor şi agronomilor se pun
următoarele probleme:
1. Studierea aprofundată a învelişului de sol
al Moldovei în scopul ţinerii evidenţei cantitative
şi calitative a inventarierii fondului funciar,
urmărind valoricarea superioară a acestuia.
2. Conservarea solului, sporindu-i fertilitatea prin
îmbunătăţirea proprietăţilor chimice, zice
şi biologice, precum şi prin aplicarea metodelor
şi tehnologiilor avansate, care să contribuie
la ridicarea productivităţii lui.
3. Protecţia învelişului de sol prin prevenirea
şi combaterea proceselor de eroziune, sărăturare,
înmlăştinire, poluare şi alte forme de degradare.
4. Lărgirea cercetărilor teoretice şi experimentale
în scopul dezvoltării bazelor ştiinţi ce ale pedologiei,
agrochimiei şi agronomiei în concordanţă
cu progresul ştiinţelor înrudite cu aceste discipline.
Pedologia, agrochimia şi agronomia sunt chemate
să aducă o contribuţie complexă la cunoaşterea
proprietăţilor fondului funciar al Moldovei pentru
asigurarea unei baze puternice agriculturii de tip nou
– agriculturii ecologice durabile.
45