poezie - Oglinda literara

IURTA ŞI-A SPĂLAT ALBUL PENETNOGON-ORGO (BOG-DOGOGHEN)Cele două linii verticale reprezintă, alegoric, zidurile de cetate,reproducând, grafic, sensul vechiului proverb: Doi oamenistrâns uniţi sunt mai tari decât piatra cetăţii.Uite, şi după aste desluşiri de sensuri, să n-o dai în poezie!Sigur, ca şi orice altă călătorie, şi cea prin imensităţile mongolepoate trezi curiozitatea muzelor. În cazul nostru, bineînţelesdacă acestea nu s-au lenevit să părăsească Europa şi să neurmeze peste, ziceam, şase fuse orare. Dar, deocamdată, mărezum la notiţe răzleţe, la câte o metaforă, „personală” sau –mă rog, se mai întâmplă, – împrumutată. O metaforă dintr-unsingur cuvânt, să zicem: Odor. Da, anume aşa, odor, se numeşteziua în limba mongolă! Şi în acest caz nu mai ştiu ce săzic: o fi metafora monoverbală ceva preluat de pe aici sauadusă cu mine, din limba română, unde Odorul se află la elacasă... Cert e că această contaminare de sonorităţi suprapuse,dar cu sensuri oarecum autonome, poate scurtcircuita întru generarede... desfăşurare, ca poezie. Posibil. Să mai vedem...AŞADAR, MONGOLII AU BOTEZAT ZIUA: ODORÎn genere, simbolistica ornamentelor mongole este foartebogată şi sugestiv-metaforică. Să zicem, imaginea a patruboabe de ovăz vorbeştedespre bunăstare şi roadăbogată; scoica – glorie...(Uite, aici îmi amintesc deun poem excepţional, intitulatchiar aşa – „Scoica”,din prima care a lui OsipMandelştam. Iată un catrencare, în traducere, arsuna cam astfel: „Şi pereţiiscoicii fragile, disperate, – /Precum a unei inimi nelocuităcasă, – / Îi vei umpleacu a spumelor şoapte, / Cuploaie, cu vânt şi cu negurădeasă...”) La mongoli,roata cu opt spiţe simbolizeazăştiinţa de carte. Exotismulornamental esteprezent până şi pe plăselelecuţitelor pe care suntreprezentate douăsprezeceanimale care, împreună, simbolizează urări de viaţă lungă,iar fiecare în parte conţine un sens propriu. Spre exemplu, soarelesemnifică ceea ce pentru european ar fi Cornul abundenţei;maimuţa – fantezia omenească, zbenguindu-se în arboreleimaginaţiei; calul – cuget; tigrul – vitejie; dragonul – forţă şi măreţie.Ornamentul cu văluriri se citeşte ca: popor, fulgerul – ca invincibiltate,energie, avântul spiritului. Ornamentul stilizat alnorilor ţine de inspiraţia artistică. Şi – apare, răsare! Inspiraţia.Versul. Poemul:Trec norii în suite de ipotezearhitecturalepeste pusta înţelenită.Din când în cândşi din gând în gândprin rare ochiuri de seninşoimi de aur străfulgeră-ncoborâriacrobatice(urmare din numărul anterior)pesteprada umbrelor alergătoare pe pământpeste vătuii dorului agonizânziprin stepa sufletului meuşi eaaşijdereade o adâncă însingurare în careDesen de Leo Butnaruwww.oglindaliterara.roarde inima-mi ce deapănăun descânt de alinare:De prinzi şoimul cel de aursă stropşeşti în măcinaregheara lui de răpitoareşi cu gândde înturnareşi cu simţ de întremares-o presori pe ce te doare.De prinzi şoimul cel deaur!...JURNAL MONGOLMereu, parcă o anume inspiraţie ne asista, când contemplam,receptam, prin descifrările ghidului, simbolistica acelor tărâmurineobişnuite, cunoscând deja anumite lucruri despreexotism şi, eu personal, fiind adeptul lui Victor Segalen carevedea în exotism „un unic resort estetic”, „o Lege fundamentalăa intensităţii Senzaţiei, a proslăvirii capacităţii de a Simţi, deci dea trăi”, deoarece „doar prin Diferenţă, şi întru Divers, e proslăvităcu adevărat existenţa”. Iar pentru mine, copleşitorul exotismde peste opt fuse orare depărtare de Răutul-râu şiNegurenii mei de baştină înseamnă cu adevărat fericita pricinăde noi impulsuri ale simţirii şi meditaţiei, comparaţiei. Uneori, unsingur cuvânt îmi trezeşte revelaţii nebănuite o clipă două maiînainte. Precum în cazul cu Ziua = Odor, adică, pentru noi, cevafoarte scump. Comoară. Această paralelă semantică îmi pareperfect întemeiată şi sugestivă, mai amintindu-mi şi de spusacuiva, conform căreia europeanul, în virtutea „reflexului luiUlise”, nu uită niciodată de unde a pornit în lumea mare. Astfelcă cele zece zile pe care am avut a le petrece în depărtata ţarăasiatică îşi îndreptăţiră, şi la propriu şi la figurat, prisoselnic, numelede: odoare.VĂ URĂM VIAŢĂ DE RAILeo ButnaruDupă două zile de lasosirea trioului nostru înMongolia, ne reîntoarcem laaeroport. Pe de marginileasfaltului – verdeaţă puţină,pomişori îngrădiţi grijuliu cuşipci rezistente: ceea ce epuţin şi costă scump trebuieocrotit pe potrivă. (Eu credcă şipcile nu sunt potrivite,ca apărare, din cauza omului,ci din imprevizibilitateacă, în goană, peste un pomsau altul, ar putea da vreuntrăpaş focos, sălbatic, datfiind că hergheliile la păşunatsunt şi ele, colea, înpreajmă.)Pe parcursul drumului,rotim privirile peste împrejurimi, spre cei patru munţi care străjuiescUlan Batorul situat pe râul Tuul. Munţii sunt consideraţisacri (la rugămintea mea, însoţitorul nostru, Urinhe, le transcrienumele în blocnotesul pe care mi-l preia din mână) sunt situaţiîn cele patru puncte cardinale, fiind consideraţi sacri: Tsetseegum,Chingeltei, Songino Khairkhan si Bayansurkh. Cel maiînalt vârf, Bogdkhan Uul, are 2260 de metri. Mongolia este unadin ţările situate la cea mai mare altitudine, media fiind de 1580m. Când fusesem la Nogon-Orgo, complexul muzeal naţional(...multinaţional!), ni se spuse că, dacă cineva dintre noi ar dorisă urce pe ademenitorul (şi prin geamurile hotelului) vârf BogdkhaUul, la 2260 de metri, anume de aici putem lua permisulspecial pentru această cutezanţă, altfel – „Nelzea!” (în UlanBator se întâlnesc relativ des cunoscători de limbă rusă pentrucare aceasta se cheamă, probabil: limbă sovietică). E tocmaitimpul când s-a deschis escaladarea (în analogie cu: vânătoarea):ea durează din iunie până în septembrie.Ei bine, noi vom escalada cu... avionul.Desen de Leo Butnaru(continuare în nr. viitor)4469