poezie - Oglinda literara

Cartea de istorieMatatias Carp, Cartea neagră. Le livre noir de la distructiondes Juifs de Roumanie, 1940-1944, traducere,note şi prezentare de Alexandra Laignel-Lavastine,Paris, Denöel, 2009, 707 pagini.Renumitul grup editorial Denöel a publicat recent, cu o întîrzierede 60 de ani, pentru prima oară în franceză, o interesantă traducerea cunoscutei cărţi a lui Matatias Carp. Traducerea estesemnată, prezentată şi amplu adnotată de Alexandra Laignel-Lavastine,ziaristă şi istoric, susţinută de Fundaţia pentru Memoria Şoahuluidin Paris şi publicată cu sprijinul Centrului Naţional al Cărţii.Volumul, ilustrat cu imagini reproduse după fotografii-documentaflate în arhiva Memorialului „Muzeul Holocaustului” din SUAsau familiei autorului, din Israel, cuprinde traducerea celor trei volumeeditate între 1946-1948 de Matatias Carp în România, laSOCEC & comp., fiind conservată prefaţa semnată pentru ediţia originală(1946) de dr. Alexandru Şafran (p. 43), precum şi nota autorului,Matatias Carp, din 1946 (p. 47).Traducerea în franceză este însoţită de un studiu introductiv,„Cartea Neagră de Matatias Carp: un monument pentru istorie” (p. 7),un comentariu asupra ediţiei în franceză (p. 35), un studiu istoric„Privire generală asupra politicii antisemite din România” (p. 53), numeroasenote, subtitluri inserate în traducere, titluri modificate şi cîteun scurt comentariu la capitolele lui Carp.Rupînd frecvent cursivitatea textului original, subtitlurile inserate,titlurile modificate şi comentariile la capitolele lui Carp, precedîndu-leori succedîndu-le (vezi pp. 177, 197, 216, 327, 415, 468,508, 537, 633), conferă mult inedit şi senzaţional acestei traducerioriginale semnată de Alexandra Laignel-Lavastine.Nevoia traducătoarei de a interveni frecvent în textul lui Carpeste o metodă rar întîlnită cînd este vorba de un volum istoric saudocumentar. Constatăm că, practic, volumul luiMatatias Carp a inspirat traducătoarei naşterea uneia doua cărţi în înseşi paginile cărţii-mamă. Toateaceste intervenţii în textul lui Carp au însă mareleneajuns de a acoperi spiritul cărţii autorului, lecturafiind, totodată, mult îngreunată.Cărţile lui Matatias Carp ar fi meritat şi înfranceză o trilogie, mult mai utilă cititorului. Respectîndeditarea şi tipărirea independentă a celor treicărţi semnate de Carp, editorul, în loc să înghesuietoată această bogată informaţie într-un singur volum,ar fi lăsat-o pur şi simplu să respire, dîndu-i acea notăde eleganţă pe care o au toate cărţile importante.Graţie acestui mare inconvenient amintit maisus, originală devine şi amplasarea anexelor, nu lasfîrşitul cărţii cum suntem obişnuiţi, ci în completareacapitolelor, ceea ce le scade din valoarea documentară.Astfel, vom găsi la sfîrşitul primei cărţi a luiCarp, „Antonescu, la Garde de Fer et le pogrom deBucarest”, devenită capitol în versiunea în franceză, în locul anexelorlui Carp, o anexă importantă, dar ascunsă printre atîtea pagini,cu numele celor 116 evrei care şi-au aflat sfârşitul în timpul rebeliuniilegioanre (ianuarie 1941), „Liste nominative des Juifs assassinéspendant le pogrom de Bucarest” (pp. 164-167).După cum, două recente mărturii importante despre pogromuldin Iaşi (28 iunie-6 iulie 1941), ce a succedat intrarea în război aRomâniei împotriva URSS (22 iunie 1941), ca aliată a Germaniei, inexistenteîn original, devin, în traducerea în franceză, două anexe laa doua carte a lui Carp, redată sub forma unui al doilea capitol, „LePogrom de Iasi”. Vezi Israël Schleier, „Ce dimache-lă” (p. 267) şi IsacChiva, „Le pogrom de Iasi: témoigner soixante ans après” (p. 278).Tot astfel, faimoasa anexă din cartea a treia a lui Carp cecuprinde reproducerea integrală a declaraţiei lui Traian Popovici, primarulCernăuţilor între 1941-1942 (nu înţelegem de ce în francezănumele oraşului este tradus Czernowitz!), „L’histoire me jugera”,LECTORdevine un capitol numit „anexă”(p. 443).Nu înainte de a încheiaaceastă succintă prezentare,semnalăm prestigioasa postfaţă,„Posteritatea Cărţii Negre”, semnatăde Radu Ioanid, precedatăde „Mon oncle, Matatias Carp”,pagină dedicată memoriei autorului,familiei sale şi evreilor dispăruţidin România, precum şimulţumirile adresate lui IsacChiva şi Alexandrei Leignel-Lavastine de Adrien Gérard Saimont,fiul sorei autorului.Marilena Lică-MaşalaVolumul se încheie cu oanexă, „Cartes”, cuprinzînd şapteplanşe (reprezentînd, fără sursă: o hartă a României în toamna 1940,cu o eroare privind posesiunea asupra Deltei Dunării; o hartă cu principalelelagăre şi ghetouri din Vechiul Regat şi zona administrată deguvernul antonescian în 1942, în timpul celui de al Doilea RăzboiMondial; o hartă a Bucovinei; o hartă a Basarabiei; o hartă aTransnistriei, septembrie 1941-august 1944); Marşul morţii din Bucovinaspre Transnistria, iulie-noiembrie 1941; Marşul morţii dinBasarabia spre Transnistria, iulie-noiembrie 1941) şi un indice denume şi localităţi.Ïntrucît ediţia originală în limba română este fie accesibilă fiecunoscută cititorului român, ne vom limita la a reaminti că cele trei volume(publicate în România de Matatias Carp) după care s-a făcuttraducerea, sunt: Cartea I, 1946, despre „Antonescu, Garda de Fierşi pogromul din Bucureşti, septembrie 1940-ianuarie 1941”; Cartea aII-a, 1947, despre „Pogromul din Iaşi, 28 iunie-6 iulie 1941”; Carteaa III-a, 1948, despre „Transnistria”.www.oglindaliterara.ro 4517* * *Ediţia în franceză ascunde în paginile sale ocolosală muncă din partea traducătoarei, colaboratorilorsăi la această traducere, colectivului decercetători ai Memorialului Şoah din Paris şi nu în ultimulrînd, editorului.Evident că pe o întindere de peste 700 depagini se pot strecura şi erori. Cum cea mai mareparte a erorilor din notele şi comentariile traducătoareisunt de natură istorică, întrucît nu suntem istoricişi apreciind că este rolul istoricilor români de ale îndrepta, nu vom insista aici.Această traducere se bucură în Franţa de unsucces mediatic binemeritat. Publicaţii de notorietatemondială, accesibile şi românilor în epoca ceauşistă,ca „Liberation”, „Express”, „Le Monde” ori „Le Point”,i-au alocat spaţii generoase; diferite centre istoricesau culturale pariziene au găzduit mese rotunde şidezbateri în jurul subiectului principal al cărţii; sociologisau universitari născuţi în România, ca SergiuMoscovici, Isac Chiva ori Radu Ioanid au fost invitaţi, direct sau indirect,să-şi spună părerea.În acord cu elogiile colegilor din presa franceză, le adăugămşi noi pe ale noastre. Munca de patru ani rezervată de AlexandraLaignel-Lavastine acestui volum oferă cititorului francez iniţiat(supravieţuitori, studenţi, specialişti, istorici) ori neiniţiat, acces la opagină din istoria Şoah aşa cum s-a conturat ea în timpul celui de alDoilea Război mondial.Marilena Lică-Maşala, Paris, 18 aprilie 2009N.B. Adresăm, în mod egal, mulţumirile noastre colegilor dincadrul Serviciului de Relaţii cu presa al Casei Editoriale Denoël, coordonatăde Olivier Rubinstein, pentru amabilitatea şi promptitudineacu care ne-au pus la dispoziţie un exemplar din acest volum.