EVENIMENTNOII PRECUPEŢI4536Adrian GavrilescuDe ce ne uităm la show-urile cu intelectuali publici?La jumătatea anilor '50, teoria afirma deja că talk-show-u\ esteun gen de program de televiziune care «întăreşte un tip de interacţiunedintre moderatori, invitaţii lor » şi pu blic 33 , numită interacţiuneparasocială (PSI). Este vorba de o « relaţie faţă în faţă între telespectatorşi cel ce realizează spectacolul», oferind celui ce se uită la oemisiune prilejul de a intra în contact cu personalităţi din lumea mediaşi de a interpreta roluri sociale 34 .Interacţiunea parasocială este oarecum similară relaţiilor interpersonale,avînd aceleaşi elemente definitorii: se apro fundează pemăsura trecerii timpului şi se dezvoltă odată cu tendinţa de a renunţala discreţie în privinţa unor detalii de viaţă privată. Legătura dintre telespectatorşi realizatorul de talk-show, de tip unidirecţional, tinde sădevină din ce în ce mai cordială. Treptat, componenţii publicului ajungsă se identifice cu moderatorii, să creadă că sînt prieteni cu ei - sedezvoltă o autentică familiaritate cu creatorii de talk-show-uri, cărorale disting vestimentaţia, variaţiile de ton, ticurile verbale, tipul de umor,modurile de comuni care non-verbală şi starea emoţionala 33 . Telespectatoriigă sesc că realizatorii TV sînt oameni de încredere pentru căîşi identifică foarte uşor similarităţi cu ei. Ca « antecedent al atracţiei»,asemănarea cu alţi indivizi - în acest caz, cu realizatorii de talk-showun- le dă oamenilor un sentiment de mulţumire, senzaţia unei recompensecare le stimulează simpatia pentru cei de la televiziune 36 .Interacţiunea para-socială privilegiază o similitudine - cea socială,care-i cores punde simpatiei pentru o altă persoană văzută ca agreabilă37 . Plecînd de la această afecţiune, telespectatorul îşi constru ieşte«iluzia intimităţii » 38 cu moderatorul, simte că-1 cu noaşte şi—1 înţelege,că este empatic cu el şi că-1 poate ajuta în cazul în care ar aveao problemă 39 . Telespectatorul de talk-show este cel ce face din televiziuneun substitut pen tru viaţa personală, marcată de lipsa contactelorsociale, de singurătate, de deficienţe de< comportament 40 .Dependenţa de televiziune, manifestată prin ore întregi de urmărire aemisiunilor, induce nevoia unei« companii alternative », care să compensezesingurătatea 41 . Telespectatorul care acceptă interacţiuneaparasocială face acest pas, căci are, ca şi alţi oameni, înclinaţia de astabili relaţii interumane indiferent de distanţă 42 .Importantă pentru operaţionalizarea PSI şi satisfacerea nevoilorpublicului este tipologia realizatorului de talk-show. Acesta trebuiesă fie cît mai « natural», cît mai « autentic », pentru a atrage cîtmai mulţi fani care să creadă în posibili tatea asemănării cu el. O altăaptitudine necesară ar fi aceea de a evolua în cît mai multe spaţiimedia, nu doar în cel de referinţă. Astfel, pe lîngă talk-show, util ar fica moderatorul să semneze'articole în ziarele de mare circulaţie, sădeţină rubrici în revistele importante, să participe la alte emisiuni deradio şi de televiziune, să acorde interviuri diverselor publicaţii, să fieprezent în paginile mondene ale gazetelor. Toate aceste elemente ar«intensifica » aspectele vizuale ale interacţiunilor parasociale cu staruriledin media 43 . Rezulta tul este un telespectator satisfăcut, instalatconstant în fotoliu atunci cînd se transmit show-uhle, adică un îndrăgostitde televiziune.Reţeta românească pare să meargă chiar după acest mo del 44 .Fiecare talk-show man şi-a rezervat un loc în imagi narul public, şi-acreat o individualitate care să-i asigure un impact cît mai mare asupracelor care-1 urmăresc. Marius Tucă obişnuia sa-şi înceapă programulcu formula neafec tată « Bună seara, oameni buni! ». Pe parcurs, telespectatorii se regăseau în arţagul realizatorului, în abilitatea sa de a-i minimaliza pe oamenii politici, de a-i aduce la un tip de discuţie careelimina, măcar parţial, clişeele verbale spe cifice lumii puterii, facîndovulnerabilă. Modul de a vorbi al lui Marius Tucă, pe alocuri abrupt,a favorizat aroganţa consecventă şi pretenţia că liderii politici trebuiecondam naţi pentru orice gest, căci gesturile ar masca, de regulă, interese.Longevitatea în peisajul media a lui Tucă - singu rul realizatorde talk-show fără studii superioare — se dato rează capacităţii sale dea arăta că nu diplomele sau lecturile jenează scena politică, ci impertinenţa,nivelarea mediului politic cu cel al românului« de rînd », alcărui reprezentant este. Ineditul adus de Tucă în zona spectacoluluitelevizat consta în contrastul dintre garderoba elegantă şi limbajul brut- mimetismul media făcea ca haina să apară ca o adap tare la codulvestimentar al politicienilor, iar limbajul să devină o armă cu care să-iînfrunte.La Radu Moraru impresionează îndemînarea de a discu taaparent la fel de doct subiecte politice şi ultimele scan daluri mondene,fără a da impresia că schimbă considerabil Maniera de abordare a invitâţilof.Telespectatorul apreciază faptul că Moraru afişează aceeaşipoliteţe faţă de preşedinţi de partide şi faţă de personaje din showbiz,www.oglinda<strong>literara</strong>.roobţinînd aproape întotdeauna rezultate satisfăcătoare din punctul devedere al audienţei. Manevrînd bine elemente argotice şi vorbind coerent,cu un rictus controlat atunci cînd intuieşte vreo ne-concordanţăîntre afirmaţiile celor care participă la show-u\ lui, el pare să aparţinăunei zone sociale mixte, delimitată, pe de o parte, de « cartier »şi, pede alta, de universul aproape inaccesibil al politicii.Emil Hurezeanu este preţuit pentru prestaţiile sale pline de distincţie.Refuză atacurile frontale, are un discurs stu diat, un aer occidental,o bună reputaţie jurnalistică în me diile politice. La « Cap şipajură » joacă rolul « potrivit»: al celui care acceptă planul secund înfavoarea unui interlo cutor cu un temperament antagonic. Hurezeanueste mode ratorul optim pentru acele segmente sociale în care politeţeadialogului contează mai mult decît ideile sau partenerii de conversaţieṖrobabil că travaliul lui Cristian Tudor Popescu este cel maicăutat de public. Genul de călău ideal, aruncîndu-şi umbra din presăpeste politică, executînd pe oricine, fidel doar grilei sale etice. Veşnicindispus, cu un limbaj cor poral care sugerează aproape constant defensiva,plictisit să descopere erori acolo unde s-ar aştepta la niscaivagesturi competente, Popescu a reuşit să cîştige o aderenţă preg nantăla public în ultimii şapte-opt ani, de cînd participă regulat la talk-showuri.Intransigenţa cu care tratează poli ticienii a fost, foarte probabil,cheia succesului într-o ţară în care corupţia scenei guvernamentale aalimentat constant resentimentele populaţiei. Cristian Tudor Popescueste unul dintre jucătorii majori de pe piaţa media, fiind pe deplin conştientde puterea pe care o deţine, mai ales de cînd a făcut pasul dela editoriale la interpretarea acestora la televizor. Imaginea severă pecare şi-a clădit-o cu meticulo zitate se vinde bine, căci posturile TVfrecventează tipul de ziarist conflictual, recomandat de un serviciu îndelungat în branşă. In acest sens, contează mai puţin că Popescu găseşteutit să se citeze pe el însuşi la emisiuni sau că trans portăaproximativ acelaşi text de la un canal de televiziune la altul în decursde două-trei ore. Importante sînt influenţa sa asupra publicului, mesajulpe care-1 induce unei asistenţe care-i tolerează orice exces delimbaj în numele sentinţelor pe care le administrează cu regularitatepe ecran. Plăcut atît pentru forţa cu care condamnă, cît şi pentru conţinutulju decăţilor sale, Cristian Tudor Popescu este aşteptat la talkshow-uride toţi telespectatorii care se regăsesc în virulenţa, energiaşi competenţa diagnosticelor pe care le pune.Tot pe temeiul identificării cu personalitate energică, dar în altregistru, este agreat Robert Turcescu. Tînăr, sor tit succesului şi în planpublicistic, Turcescu trăieşte gloria bilelor pe care le împarte la sfîrşitulemisiunilor sale, un ele ment scenic pe care telespectatorii şi—1amintesc cu claritate. La Turcescu, victoria înseamnă a obţine bilaalbă - invi-taţii, dar şi asistenţa consideră că acel moment indică performanţaîn plan public. Lipsa spontaneităţii — pe care o admite ca peun element definitoriu al persoanei sale 45 - îl ajută să-şi provoace invitaţii.Finalul show-u\ui — proba care împarte participanţii în « buni»şi « răi» — subliniază spiri tul adversativ care îl traversează pînă întracoloîncît un par curs favorabil poate fi dat uitării printr-un simplu răspunseronat la întrebarea-cheie. Mulţi dintre cei ce urmăresc « 100 %» gustă amînarea punerii în inferioritate a invitaţilor.Unii telespectatori îl apreciază pe Stelian Tănase pentru caracterulelitist pe care îl imprimă show-ului. Lista invi taţilor îi include pecei mai reputaţi scriitori, analişti, isto- n ci aflaţi în activitate în acest momentîn România. La Tanase atrage şi faptul că şi-a construit pedantimaginea celui mai neimplicat mqdera'tor — realizatorul care a înţelessă nu pună accentul pe propria persoană, oferind prim-planul celorcu care dialoghează. Mai mult creator de talk-show decît « analist politic», Tănase şi-a diluat voluntar aspectul de edi-torialist-polemist alanilor '90 pentru a prelua ipostaza unui om de televiziune la careobiectivitatea constituie principa lul criteriu de funcţionare. Judecîndolupăpersistenţa progra mului său TV, o mare parte a publicului pare săfi acceptat această reconversie.Postul public de televiziune a făcut din Marian Voicu vedetăde talk-show propunînd un absolvent de Politehnică fără renume înmedia. Atent la detalii, cu o imobilitate care se vinde uşor, Voicu a apărutca alternativă la gestica nevro zată a altor moderatori. La aceeaşiTVR, Iosif Boda reuşeşte să supravieţuiască şi să placă audienţei prinretragerea opor tună din lumea politică şi pauza pe care a luat-o apoipînă la debutul unei cariere mediatice. Aceste detalii i-au acut pe mulţisă uite şi rolurile deja interpretate de Boda, prin tre care şi cel de prodecanal Academiei « Ştefan Gheorghiu », şi mizele lor. Plictisiţi deunele figuri vehiculate de peste un deceniu pe canalele TV în rubricileşi show-\iri\e de ana liză politică, spectatorii au ajuns să prefere un personajcare încearcă să salveze prin intermediul televiziunii rămăşiţeleunui capital politic altădată solid.Pentru Naţional TV, Mădălin Ionescu face rating cu o participarede o onorabilitate eterogenă, întrebări concise şi insistenţa de aalătura persoane din discuţiile cărora să explodeze spectaculosul 46 . Incapabilsă-1 tempereze pe Gigi Becali, 1-a exploatat intens în campaniapreziden ţială din 2004, în timp ce alte posturi îl evitau, ceea cei-a adus fidelitatea unei părţi - nu foarte extinse însă - a publicului.
Studenţi în flăcăriMiscarea contra aplicarii legiiLRU in universitati incepe sa prindaamploare.In 2007 sindicatele invatamintuluiau acceptat proiectul propusde Valérie Pécresse, lasind studentiiizolati in lupta lor impotriva privatiunilor.In anumite cazuri, mobilizatisub bagheta presedintilor de universitati,studentii organizeaza petitii impotrivablocazului facultatilor. Darastazi realitate LRU pe teren impingepersonalul la mobilizare.Anul trecut, personalul era divizatintre cei care ar fi acceptatRoxana Braniştelegea LRU dar care se mobilizaupentru a negocia punct dupa punct,si sindicatele care aveau de cele mai multe ori o pozitie de stinga – inopozitie cu LRU-dar care nu se mobilizau, fiind sub influenta greuluiPS , si anume politicieni ca Ségolène Royal sau Dominique Strauss-Kahn ce aparau reforma.Dar , odata cu inceperea anului universitar, realitatea LRU- bugetecu adevarat insuficiente, decret privind modificarea de statuturiale profesorilor-cercetatori, …concursurilor de invatamint- provoacastrigate de ura, mobilizind toate categoriile de personal, ingrijorat pentruviitorul universitatilor publice. Aceasta priza de constiinta este ilustrataprin cuvintele lui Cécile Sarkozy, fosta sotie a presedintelui, cadrudidactic: « In aceeasi universitate vom avea staruri si taseroni. Starurilevor avea dreptul la mobilitate si la cercetare. Ceilalti, consideratimai putin productivi, vor fi cantonati invatamintului sua administratiei.Cu u asemenea rationament,guvernul pierde din vedere misiunea universitatiicare nu este alta decit producerea si transmiterea de cunostinte.»Reducerea numarului de posturi administrative si suprimareaconcursurilor vor fi compensate de prezenta le fata locului a profesorilor-cercetatori,care se vor ocupa de treburile administrative-secretariat,prezenta administrativa, inscrieri, organizarea timpului de lucru sirecrutarea personalului vacant-ce are ca obiectiv unic reducerea cheltuielilorsi adaptarea la bugete reduse. Doctorantii nu vor mai avea decisuficiente ore de predare deoarece cercetatorii vor realiza 16 ore de invatamintpe saptamina si deci, foarte putin timp pentru cercetare.Aceasta este logica privatului in serviciul public !Pentru a rezista privatiunii, ar fi trebuit ca Ansamblele Generalesa voteze greva incepind cu 2 februarie si, de asemenea, sa implicetoate persoanele si toti studentii. Acest lucru se reduce la revendicareaabrogarii legii LRU, ce reprezinta originea tuturor atacurilor laadresa conditiilor de munca, invatamintului si studiului. Tot acest ansamblusi blocajul total al sistemului sunt sigurele modalitati de a stopaprivatiunea si, evident, de a inlatura Pécresse.Analiza bugetului demonstreaza ca guvernul a renuntat la promisiunilefacute UNEF –ului, promisiune reprezentata prin sfirsitulcontestatiei impotriva LRU.« Pentru 93% dintre studenti situatia sociala se degradeaza:bursele(+2,5%) au un ritm mai lent de urcare comparativ cu inflatia(+3,6%)si costurile obligatorii continua sa se ridice. In final, bursieriipierd 1% din puterea de cumparare si 4% incepind cu 2001. »_Sursa: Proiectul de lege finante 2009_Victoria impotriva guvernului va necesita o alianta a tuturorcelor implicati in educatia nationala, de la unuversitate la scoala elementara:profesori ,cercetatori, studenti, liceeni, familiile si parintii elevilor.Trebuie urmat exemplul liceenilor care au ramas mobilizati pinala sfirsit, uniti in dorinta noastra de a pune capat acestei legi deoarecenebunia lui Pécresse demonstreaza nu serveste decit la demobilizareacimpului nostru.EVENIMENTEVE - platforma electronicăde diseminare şi deexploatare a rezultatelorComisia Europeană a creat un nou instrumentonline pentru un acces uşor la rezultatelesi detaliile cu privire laproiectele finantate de UE în domeniileeducatiei, culturii, tineretului si cetatenieiPlatforma EVE ( Espace Virtuel d'Échange) a fostlansata oficial de catre Comisarul european Ján Figelpe data de 2 martie 2009, la o conferinta insotita de oexpozitie despre proiectele creative si inovatoare finantatede UE.EVE este o platforma electronica de diseminaresi de exploatare a rezultatelor proiectelor si programelorpuse in aplicare de catre Directia Generală Educatie siCultura. EVE este la dispoziţia beneficiarilor de proiectedin programele comunitare „Invatare pe tot parcursulvietii”, „Cultura”, „Tineret in Acţiune”, „Europa pentru cetateni”,pentru a avea vizibilitate pe site-ul Uniunii Europene.Caracterul inovator al platformei EVE este dat deprezentarea in acelasi loc virtual a proiectelor desfasuratedin bugetul mai multor programe comunitare,oferind utilizatorilor o imagine centralizata a majoritatiiproiectelor finantate. EVE se va imbogati cu mai multeinformatii pe masura ce se vor derula proiectele si coordonatoriide proiect vor introduce progresele inregistratesi rezultatele obtinute.Pagina EVE:http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/eve/about_en.htmPunctul de Contact Cultural al Romanieiinfo_c2k@eurocult.ro , www.cultura2007.roCentrul de Consultanta pentruPrograme Culturale Europenestr. Barbu Delavrancea 57, sector 1, Bucuresti, 011353Tel / fax: 021 316 60 60; 021 316 60 61E-mail: info@eurocult.roWeb: www.eurocult.rowww.oglinda<strong>literara</strong>.ro 4537
Change language