poezie - Oglinda literara

PROZAAleg să mă adun în şaptezile.Vreau să mă regăsesc înşapte clipe.Fiecare clipă ar însemna ozi, fiecare zi ar fi o nesfârşită…limitare.Şi luat în şapte părţi, întregull-aş aduna într-o săptămână,pe care aş vrea să onumesc « a (de)venirii mele ».De ce şapte ? De ce zile ?Simplu.Şapte(7)…este cifra magică.4528Săptămâna(de)venirii meleDsuntemZile…deoareceobligaţi să ne închinăm timpuluiireversibil şi, mai ales, aş vreaca totul să fie în şapte zile, pentruca Dumnezeu şi-a făcuttreaba lui, perfect, doar în acestinterval de timp.Să încep ? Iată: Luni, m-am născut.Nu mai contează cum ?unde ?de ce ?A fost bine ? A fost rău ? Afost.Nu am conştiinţa faptuluide a fi ales ceva. Poate că amcerut şi mi s-a dat. Poate mi s-adat fără sa fi cerut. Am credintaca ma voi lamuriundeva…cândva…!? Însă, faptulfiind împlinit, am parcurs întreagazi mai chinuit, mai trebuit,mai voit. A fost binişor !Marţi, m-am făcut…Ce-au vrut alţii, ce-am vruteu, ce-a vrut EL. A fost uşor şigreu! Nu prea mi-a plăcut.Miercuri, am crescut.M-am străduit mult înaceastă zi. E preferata mea. Amcrescut, nu cât aş fi vrut, dar amavut multe momente în care amfost mulţumită că am reuşit s-ofac. Tind şi acum spre ceea ceîşii dorea Emil Cioran spunând:“să creşti nesfârşit în afară şi săpierzi până şi memoria suferinţeitale!” Oricum,… a fost bine!Joi, am continuat, am regresat,apoi am avansat. M-amLiliana PetcuEBUTsperiat, am tremurat, am avutcuraj şi îndrazneală. Mai alesatunci a fost foarte bine!Vineri, L-am cunoscut.Este sigur ziua care meritapăstrată. M-am îndoit, am strigat,am plâns, am scormonit, iaram chemat. Am crezut că măatinge, că îl ating, m-am înfiorat.Apoi … am simţit altfel decâtpână atunci. I-am acceptatdarurile. Am aflat..! Acum sunt.Cred că am ajuns cu binepână aici. Ar mai fi Sâmbătă. Nupot să spun nimic despreaceastă zi. Nu sunt sigură…Pot trăi în ea, o pot ignora, nupot s-o ocolesc, dar aş putea săzbor peste ea. Glumesc! E necesarăîntregirii mele, pentru cătrebuie să ajung la Duminică.Da ! Duminică, cu siguranţănu-mi va scăpa. Dacă despreSâmbătă habar n-am, măfâstâcesc, mă tem dar mă şibucur, mă trec frisoane, dar amşi mult calm…nu pot decât sămai aştept.Şi apoi va veni, după cumam spus, Duminica noastră. Duminicafiecăruia în parte şi a tuturor.Duminica scăldată înculorile curcubeului.Dar până atunci, mai emult sau poate mai e puţin. Suntemcu toţii participanţi în cursaunui maraton. Plecăm cu încredereşi speranţe de la start. Pedrum unii cădem, alţii obosim,altii ne ranim, sau suntem raniti.Unii trisam, altii suntem corecţi.Mai cerem ajutor,… o gură deapă, alta de aer, întindemmâinile, ne rugăm în gând sărezistăm şi să ajungem la final.Dar oricât de grea ar fi cursa, aţiremarcat că ne dorim să ţină câtmai mult ?Finish-ul va fi oricum Duminică.Sigur, diferit pentru fiecare.Unul va primi un premiu,altul o coroană de lauri, altul vafi luat pe targă, altul va sfârşi peloc.Dar va fi Duminica şi, va ficel mai bine !www.oglindaliterara.roFlash-back-uri(urmare din numărul anterior)***Cinema Scala. Premiereafilmului „Ilustrate cu floride câmp” de Andrei Blaier. Pepodiumul cinematografuluicâţiva interpreţi din film şi membriai echipei tehnice. Responsabilulsălii, în calitate de gazdă,face prezentările: cutare, cutare.Deşi prezentă fizic pe scena şiinterpretată de rol important înfilm, o actriţă este o nişă din„pomelnicul” amfitrionului: ElizaPetrăchescu!Mihai Sarca***Cinema Patria. Sala aceasta era rezervată numai anumitorpremiere. De data aceasta era vorba de filmul lui Sergiu Nicolaescu,„Nemuritorii”. După vizionare, în hol, discuţiile de rigoareasupra filmului, sau prilej de şuete între colegi şi prieteni care nuse văzuseră de mult. Am captat discuţia dintre Dan Pizza şi un bărbatmai în vârstă, în care primul îi spune celuilalt că are rolurile celelaltedistribuite, dar nu ştie, încă, cine-l va juca pe Tănase Scatiu.Interlocutorul îi spune că numai doi actori pot să joace acest rol:încearcă-i, ori pe Motoi, ori pe Rebengiuc!***Strada Take Ionescu nr. 8. Apartamentul care aparţinuseactriţei Eugenia Zaharia. Pomana pentru sufletul dispărutei la întoarcerede la cimitir. La masă, în faţa mea, două doamne stau devorbă despre teatru, despre actori. Una dintre ele zice ceva despreCristea Avram.- A venit! zice cealaltă.Ştiam despre Cristea Avram că plecase, cândva, în Franţacu steaua franceză de cinema, Marina Vlady. Văzusem odată în revistafranţuzească „Cine-rama” un clasament al tinerelor speranţe,unde printre cei zece (cu poză) figura şi … Chris Avram.Ştiam că fusese unul dintre bunii noştri actori de film, ştiamcă era cu zece ani mai mare decât mine, ştiam că face filme în Italia,ştiam… Nu ştiam că murise. Dumnezeu să-l odihnească!***Lady XStrada Jules Michelet. Teatrul „Nottara”. Intrarea actorilor.Stau în micul hol de la poartă, cu amicul Dan, aşteptând după unspectacol cu „Lady X – protagonista, doamna Marga Barbu. În hol,un bărbat tânăr, frumos, îmbrăcat într-un costum alb. Este poetulCorneliu Vadim Tudor. Intră-n vorbă cu noi, ne întreabă pe cineaşteptăm. Îi spunem. Între timp apare Marga Barbu, poetul îi sareîn faţă, spunându-i că noi o aşteptăm pe Liliana Tomescu. Marga serepede la noi, zicându-ne: „Aşa, mă?” dându-ne câte o palmă amicalăpeste ceafă. Îşi permitea gestul deoarece ne cunoşteam, ştiacă mai văzusem spectacolul, că-i eram admiratori. S-a făcut haz,ne-au invitat cu ei şi noi – proştii – nu ne-am dus.În „Lady X”, rolul principal era deţinut de două actriţe:Marga Barbu şi Liliana Tomescu, care-l jucau alternativ. Celelalteroluri ale acestei comedii care făcea săli pline, erau jucate de ŞtefanIordache, M. Avram Nicolau, Dody Caian-Rusu, Rodica SandalăŢuţuianu, Camelia Zorlescu, Anda Caropol, Ioana Manolescuşi alţi actori, spre deliciul publicului spectator, acesta luând cu asaltcasa de bilete a teatrului din bulevardul Magheru, clădit de inginerulCiulley, pentru că avea doi copii, iubitori de teatru: Ana şi Liviu.(continuare în nr. viitor)