poezie - Oglinda literara

PASCALĂIisus ca învăţător - Chipul său de a învăţaÎnvăţătura timpurie: Încă din fragedăcopilărie, Iisus a început a învăţa pe alţii. Cândera de 12 ani, mergând cu părinţii la Ierusalim,pentru sărbătoarea Paştilor, a intrat în templuşi s-a luat la vorbă cu cărturarii 1 . Era aşa deînsetat de învăţătură, că trecuseră zilele deserbare, iar părinţii au plecat spre Nazaret,fără să bage de seamă că fiul lor se răzleţise.Abia după o zi de drum, după ce l-au căutatprintre rudele şi cunoscuţii porniţi cu aceeaşicaravană, văzând că nu-l găsesc nicăieri, s-au întors şi l-au aflat în templu «şezând în mijloculcărturarilor, ascultându-i şipunându-le întrebări; aşa ca toţi, care îl auzeau,rămâneau uimiţi de priceperea şi derăspunsurile lui». (Luca II, 45-49).Dar adevăratul început al învăţăturii Sale l-a făcut tocmaidupă ce a primit botezul de la Ioan, în apele Iordanului. De atunci, apornit din sat în sat, îndemnând pe toţi câţi îl ascultau spre o viaţămai curată.Cum învăţa Iisus: Învăţături se mai auziseră multe în Iudeea.Îndeosebi, era în mintea tuturor faima proorocilor: oameniaspri la cuvânt, care tunau şi fulgerau împotriva păcatelor, îngrozindpe toţi cu mânia şi pedeapsa lui Dumnezeu. Cel din urmă proroc vestitfusese Ioan: un sihastru care trăia în pustie, îmbrăcat cu unsuman de păr de cămilă; hrănindu-se cu miere şi cu lăcuste şi îndemnândmereu lumea la pocăinţă. Cine se simţea amărât, seducea în pustietate, să-l vadă şi să-i ceară sfatul.a) Iisus vorbeşte ori şi unde: Dar Iisus a început să înveţe,apucând altă cale. În loc de a se aşeza undeva însingurătate, El umbla din loc în loc. Pe drum, lafântâni – unde se aduna lumea să scoată apă – lapescuit, pe malul Iordanului şi pe ţărmurile laculuiTiberiadei… în sfârşit, oriunde i se părea vremeaşi locul potrivit. El căuta să deschidă ochii oamenilor,arătându-le o cale mai bună în viaţă. Şiastfel, de când a părăsit Nazaretul, n-a mai avutodihnă şi un acoperiş al Său. Chiar a şi zis odată:«vulpile au vizuinile lor; paserile cerului au cuiburilelor; dar Fiul Omului n-are unde să-şiplece capul spre odihnă». Seara, dormea la câteo gazdă mai prietenoasă, ori se culca sub un smochin,sau chiar sub cerul liber.Dar smerenia şi blândeţea aceasta plăcea mult poporului.Văzând deci săracii că Iisus stă de vorbă cu ei; că se aşază la masalor; că ia parte la bucuriile lor (mergea chiar la nunţi) şi ascultă păsuriletuturor, toţi îl cunoscură în curând şi-L iubeau, căci mulţimeasimte îndată cine o îngrijeşte din inimă şi cine nu.Se poate zice că Iisus a fost cel dintâi Învăţător al celormulţi şi umiliţi, cuvântând nu din cărţi şi cu semeţie, cum fac deobicei cărturarii, ci apropiindu-se de sufletul ascultătorilor, oriunde îiîntâlnea.Iisus în Templu. Ascultându-L cărturarii au căzut pe gânduri.b) Iisus vorbeşte orişicui fără deosebire de neam: Al doileaobicei al Său era că nu mai făcea deosebire între Iudei şi celelalteneamuri. Ci zicea: toţi oamenii sunt fraţi. Iubeşte deci peaproapele tău, ca pe tine însuţi şi nu te uita dacă este Evreu saude alt neam.Sfatul acesta a minunat mult pe toţi câţi îl auzeau.Evreii se uitau la Samarineni, ca la nişte oameni spurcaţi. Nule era îngăduit să mănânce sau să bea ceva din mâna lor, iar ceimai habotnici nici nu călcau pe pământul Samariei, ci înconjurau tocmaipe departe ţara aceasta. Cei mai puţini amarnici, când mergeaude la Ierusalim spre Galileea, treceau, e drept, prin Samaria, dar îşiluau merinde şi apă de acasă, ca să nu aibă nevoie să ceară cevade la vreun localnic! Ba când ajungeau la hotar, îşi scuturau şi prafulde pe picioare, să-şi cureţe chiar încălţările de atingerea cu oţară atât de blestemată…Iisus, ca să curme obiceiul acesta prostesc, de câte ori mergeala Ierusalim sau se întorcea de la Ierusalim spre locul naşteriiSale, ţinea drumul drept. Într-o zi, fiindu-i sete şi văzând o Samarineancăla fântână, i-a cerut apă, să bea. Femeia s-a mirat, deoarecese aştepta ca Iisus s-o privească chiorâş, ca pe o făpturăspurcată. De aceea, luând îndrăzneală, l-a întrebat:- Doamne, părinţii noştri se închinau pe muntele acesta (Garizim),iar voi (Iudeii) spuneţi că trebuie să mergem la Ierusalim, să4490(Text preluat din: Parabole şi învăţături din Evanghelie, autor SimionMehedinţi 1929, Bucureşti, Editura Librăriei SOCEC Co. S.A.)ne închinăm…(Cu alte vorbe: nu vezi căsuntem de o lege deosebită? Cumde nu te fereşti, ca alţii, de neamulşi pământul nostru?).Dar Iisus, ghicindu-i totgândul, n-a lăsat-o să-şi isprăveascăvorba, ci i-a răspuns cu blândeţe:Pr. Damian Ionescu- Femeie, va veni vremea,când oamenii nu se vor mai închinanici pe muntele acesta, nici în Ierusalim, ci peste tot… dar cuduhul şi cu adevărul.Cuvântul acela a fost ca flacăra unui fulger, care lumineazădintr-odată tot cerul, într-o noapte întunecoasă.Atunci s-a rupt pentru întâiaşi dată hotarele dintre neamurişi au început a vedea oamenii, că trebuie să se uite unii la alţii,ca fiii aceluiaşi părinte. Câtă deosebire între un Dumnezeu al tuturor,şi unul care ar iubi numai pe Evrei (Iehova) sau faţă de zeii păgânilor,care aveau putere numai într-un sat, într-un oraş sau pânăla hotarele unei ţări, urând pe toate celelalte! 2 ).Într-o lume care dispreţuia pe străin (oricine ar fi fost), pe rob,pe sărac şi pe femeie, învăţătura lui Iisus, care se apropia cu bunătatede toţi, a fost o noutate aşa de mare, că îndată s-a dus vestea– mai ales că Mântuitorul îngrijea şi de bolnavi şi-i tămăduia, ajutavăduvele şi mângâia pe toţi cei necăjiţi.c) Iisus vorbea în pilde: Până şi chipul cum vorbea Iisus eradeosebit de cel cunoscut până atunci. Uneori, El spunea pe scurt, îndouă trei vorbe, ce avea de spus. De pildă, ca să arate că bogaţiisunt ispitiţi să se înglodeze în păcate, El zicea:«mai degrabă va trece funia prin urechile acului,decât să intre bogatul în împărăţia cerului».Aici, asemănarea dintre bogat şi funie, faţă de urecheaacului, lămureşte dintr-odată cât de greu îieste bogatului să se lupte cu averea lui, care îlademeneşte la risipă şi la alte rătăciri.De obicei însă, Iisus vorbea în pilde (sauparabole). Spunea adică o întâmplare, iar din povestireaei oricine putea scoate învăţătura, pecare vrea El s-o dea oamenilor.Aşa, într-o zi, ca să înduplece la îngăduinţăpe cei care îl ascultau, le-a povestit acestea: eraun stăpân care iertase datoria unui servitor, fiindcă servitorul acelaîl tot ruga să-i uşureze sarcina. Dar acelaşi servitor, având şi el undatornic, s-a arătat atât de împietrit la inimă, încât văzând că nu-şipoate scoate banii, băgase pe datornic în temniţă! – Iisus, povestindîntâmplarea, adăuga: stăpânul aflând isprava asta, chemase şi elpe sluga cea neagră la inimă, şi a dat-o pe mâna călăilor, s-o schingiuiască,până ce va plăti toată datoria.Se înţelege, auzind o astfel de pilduire, uşor pricepea oricinecă nu se cade să primeşti binele de la alţii, iar tu altora să le facirău.Acest chip de-a vorbi în pilde era neobişnuit până atunci.Iar Iisus, ca un bun învăţător, ştia că omul ascultă adevărul cu maimare luare aminte, când cel care povesteşte îi arată şi o întâmplareadevărată. Atunci, omul pricepe şi ţine minte şi mai bine.Pe scurt: Iisus vorbea oriunde avea ceva de spus; legeavorbă cu ori şi cine şi căuta să lămurească învăţătura Sa prin pildesau parabole.Urmarea se ştie: Iisus a fost ucis, fiind osândit la răstignire pecruce. Dar învăţătura Lui a biruit lumea şi se va lăţi cu vremea pestetot pământul; ea este cuprinsă în Evanghelie 3 ), cartea unde se aratăşi viaţa Mântuitorului.__________________1În sinagogile evreieşti, era obiceiul că lumea se adună în fiecare sâmbătăspre a citi Legea şi Profeţii. Unul citea şi tălmăcea celorlalţi, dar oricineavea drept să ceară lămuriri. Deprinderea de a se aduna nu era tocmaiveche. Sinagogile nu fuseseră înfiinţate de Moise, ci au început abia după ceEvreii căzuseră în robia babiloniană. Aflându-se între străini, ei au simţitatunci nevoia de a se aduna deosebit şi a se sfătui despre treburile lor. Sinagogaa ajuns astfel un fel de şcoală şi loc de afaceri negustoreşti –cum ar fi azi bursa.2Idolii păgânilor erau abia ca nişte primari sau subprefecţi. Vezi paginile dela sfârşitul cărţii.3Ev=bun, anghelia=veste (amândouă sunt cuvinte greceşti).www.oglindaliterara.ro