REMEMBERHolocaust: Tinerii întreabă, Supravieţuitorii răspund4524Despre vremea când stăpân era ne-omul…..şi totuşi despre OmLiviu Beris — supravieţuitor TransnistriaSunt un supravieţuitor al deportărilor în Transnistria.Din cei peste 1800 evrei deportaţi în August 1941 din localitateaHerţa, localitate în care m-am născut şi am crescut, nu s-au maiîntors decât 25%. Ceilalţi au murit de foame, de frig, de tifos exantematicşi febră tifoidă, de răutatea oamenilor din jur şi de glonţ.Totalitarismul guvernului Antonescu a fost urmat, la scurt timpde la încheierea războiului, de totalitarismul comunist.Transnistria, deportările evreilor, pogromurile - fapte petrecuteîn istorie - nici măcar nu erau pomenite la "istorie". Funcţiona principiulcă ceea ce nu se ştie, ceea ce nu se transmite, nu există.Dispariţia prin implozie a sistemului comunist a făcut posibilăînceperea de studii, accesul la arhive, scoaterea la iveală a documentelor,restabilirea treptată a adevărului istoric. Şi la toate acestas-au adăugat mărturii ale supravieţuitorilor trecuţi prin infern şi alemartorilor neevrei care au văzut cele întâmplate. Ele au adus şicontinuă să aducă informaţiiasupra atmosfereidin acele zile, a relaţiilorinterumane, a reacţiilordiferitelor părţi implicateîn evenimente, situaţii deviaţă şi de luptă faţă înfaţă cu moartea asupracărora documentele, seciprin însăşi natura lor, nuau cum să relateze.Sunt şi eu unul dincei asupra cărora, ca supravieţuitor,apasă odublă povară: să menţinemvie memoria victimelor nevinovate - aruncate pe margini dedrumuri, în gropi comune, arse de vii în depozite incendiate, ajungândsă aibă morminte doar în văzduh - şi să arătăm tinerilor faptele,aşa cum au fost ele, astfel încât generaţiile de azi şi cele ceurmează să prevină de tragedii de felul celor prin care a trecut generaţianoastră.Acesta este şi motivul pentru care am răspuns, în măsura posibilului,tuturor invitaţiilor de a vorbi despre Holocaustul din teritoriileaflate în timpul războiului sub autoritate românească,- în faţaelevilor, studenţilor, profesorilor de istorie şi ştiinţe socio-umane,precum şi în faţa unor organizaţii civice.Pentru a facilita lămurirea diferitelor aspecte am solicitat auditoriuluica întrebările, nelămuririle - uneori chiar afirmaţiile - să-mi fieadresate în scris, fără obligaţia de a fi semnate. Aceasta a făcut posibilăînvingerea timidităţii unora, a unor reţineri din partea altora şiînlăturarea formalismului la care se poate ajunge în tratarea unorprobleme complexe şi sensibile totodată.în cele ce urmează voi reda unele din întrebările primite şi răspunsurilepe care am fost în măsură să le dau.Ce părere aveţi despre aşa-zisul Holocaust din România?..., Că nu a fost un "aşa-zis", că a fost un adevărat Holocaustal evreilor în teritoriile aflate sub autoritatea guvernului Antonescuîn timpul celui de al II-lea război mondial, soldat cu peste 270 000de morţi. Şi aceasta nu este „părerea" mea, aceasta este realitatea.Pentru prima oară în istorie, Reich-ul nazist şi aliaţii săi auconceput, au organizat şi aplicat în mod sistematic, la nivel statal,o acţiune de exterminare a unui întreg popor. Iar una din cele 10porunci - să nu ucizi - a fost transformată în contrariul ei, prin ordinede participare la un „serviciu public criminal". Era suficient săte fi născut evreu pentru a fi, de fapt, condamnat la moarte.Documentele găsite în arhive atestă aceste afirmaţii. Iată câtevaextrase din care rezultă „programul de purificare" şi unele dinacţiunile guvernului antonescian.1941, iunie 17Şedinţa Consiliului de Miniştri 1www.oglinda<strong>literara</strong>.roProf. Mihai Antonescu, ministru de stat:[...] Noi trebuie să facem purificarea populaţiei. De aceea Basarabiaşi Bucovina vor aminti de politica lui Titus în ceea ce priveşteanumite populaţiuni de origine etnică - şi vă asigur că nunumai in ceea ce priveşte evreii -[...] vom ajunge să practicăm o politicăde totală şi violentă înlăturare a elementelor străine. [...]1941, iulie 8Şedinţa Consiliului de Miniştri 2Prof. Mihai Antonescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri:[...] Cu riscul de a nu fi înţeles de unii tradiţionalişti care mai potfi între dvs, eu sunt pentru migraţiunea forţată a întregului elementevreiesc din Basarabia şi Bucovina care trebuie azvârlit peste graniţă.[...], îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari. [...][...] Aşa că vă rog să fiţi implacabili. Omenia siropoasă, filosofică n-are ce căuta aici.[...JDacă este nevie, să trageţi cu mitraliera. [...]îmi iau răspunderea în mod formal şi spun că nu există lege.[...]Nici o lege. [...] Deci fără forme, cu libertate completă. [...]1941, octombrie 6Şedinţa Consiliului de Aprovixionare 1 [...]. Dl mareşal IonAntonescu, conducătorul statului: [...] în ceea ce priveşte peevrei, am luat măsura ca să-i scot definitiv şi total din aceste regiuni.Măsura este în curs. Mai am în Basarabia aproximativ 40 000de evrei, care în câteva zile vor fi trecuţi peste Nistru, iar dacă circumstanţeleo vor permite, vor fi trecuţi dincolo de Urali. [...][...]. Deci chestiunea evreiască este o chestiune care se rezolvăpentru Basarabia în câteva săptămâni şi se va rezolva şi pentruBucovina. Deci, domnule guvernator al Bucovinei, trebuie să fiipregătit pentru această măsură.1941, noiembrie 13Şedinţa Consiliuluide Miniştri 2[...] Dl mareşal IonAntonescu, conducătorulstatului: laşuleste foarte aglomeratDling. C. Buşilă, ministrullucrărilor publice:Au plecat jidanii Dl mareşalIon Antonescu,conducătorul statului:Deocamdată nu auplecat jidanii de la Iaşi. Amdestule greutăţi cu aceicare i-am dus pe Bug.Numai eu ştiu câţi au murit pe drum.Cu referire la „represaliile" de la Odesa1941, noiembrie 13Şedinţa Consulului de Miniştri cu guverna torii Basarabiei,Bucovinei şi TransnistrietDl mareşal Ion Antonescu, conducătorul statului: [...]Am spus să se împuşte câte 200 de evrei pentru fiecare mortşi câte 100 de evrei pentru fiecare rănit. S-a făcut aşa?Dl Prof Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: Au fostîmpuşcaţi şi spânzuraţi pe străzile Odessei. [...]Dl mareşal Ion Antonescu, conducătorul statului: Să faceţiaşa, pentru că eu răspund în faţa ţării şi a istoriei. [...]1941, decembrie 16Şedinţa Consiliului de Miniştri guvernatorii provinciilordezrobite 1 cu [...] Dl mareşal Ion Antonescu, conducătorulstatului: Pe jidanii din Odessa te rog să-i scoţi imediat din oraş.f...]Dl mareşal Ion Antonescu [...]: Germanii vor să-i ducă pe toţijidanii din Europa în Rusia şi să-i aşeze într-o anumită regiune. Darpână la execuţiune este timp. Ce facem în acest timp cu ei? Aşteptămce se decide la Berlin? [...]Bagă-i în catacombe, bagă-i în Marea Neagră, dar scoate-i dinOdessa. Nu vreau să ştiu nimic. Poate să moară o sută, poate sămoară o mie, poate să moară toţi. [...](continuare în nr. viitor)
1. Sadoveanu şi KabbalaRadu Cernătescu„Deci afirm încă o dată, aşa cum au afirmat iniţiaţii tuturortimpurilor, că cred într-un singur Dumnezeu, cunoscut şi respectatde oameni în forme şi limbi diferite [...], am datoria, dinprima clipă, să vă încredinţez că voiu fi un păzitor fidel al tradiţieişi legii morale a Ordinului [masonic - n.n.].Într-adevăr, în tot ceea ce voiu enunţa, nu voiu face decât să urmezlitera şi spiritul, fie parafrazând, fie completând, fie clarificând“.Acest credo şi-l expunea prozatorul la 15 aprilie 1934 în faţaprimului Convent federal al Francmasoneriei Române Unite , datăcând, în faţa adunării generale a Atelierelor de toate riturile, MareleMaestru M. Sadoveanu a fost ales în cea mai înaltă funcţie executivădin Ordinul masonic autohton: Mare Maestru al F.M.R.U, o federaţiece rezultase prin unirea Marii Loji Naţionale Române (alcărei Mare Maestru, Sadoveanu era încă din 1932) cu MareleOrient al României (mai puţin Lojele din Transilvania). În subsidiar,Sadoveanu conducea Loja Dimitrie Cantemir din Iaşi, avându-i casecretari pe fratele său Vasile Sadoveanu şi pe prof. I. Borcea. Înaceastă calitate l-am regăsit într-un tablou de „Membri ai AsociaţiilorFrancmasonice“ din 1931, precum şi printre delegaţii la şedinţasolemnă ţinută la Iaşi, la 27 ianuarie, 1935, iniţiată de F.M.R.U. cuocazia aniversării unui an de federalizare. În Bucureşti, din câte cunoaştem,Sadoveanu a frecventat o vreme, ca „peculiarisalumnus“ (discipol excepţional), puternicaLojă Isis condusă de Paul Georgescu şi de col. Gh.Urechea.Nu însă acuitatea biografică ne va interesaacum, ci nebănuitele deschideri pe care acest aspectbiografic le propune celui ce abordează operasadoveniană dincolo de vălul ei „etnografic şi naturist“,trăind alături de autor, pe palierele semanticecele mai profunde o adevărată aventură iniţiatică. Laaceste profunzimi spirituale vom ajunge prin intermediulKabbalei practice, o tehnică esoterică deaprofundare a misterului cosmic pe care majoritateasocietăţilor secrete occidentale (Societas Rosicruciana,Francmasoneria, Martiniştii etc) o enumerăprintre principalele instrumente ale misticii lor aplicative. Respectivapreocupare „pentru a cunoaşte prin numere armonia minunatăexistentă între natură şi religie“ este şi astăzi însuşită şi perpetuatăîn special de masoneria hermetică, cea care a edificat chiar, în modexpres, un grad intermediar de Cavaler al Kabbalei. În trecut, dupăo legendă pe care masoneria încă o vehiculează prin Loji, iluştriisăi înaintaşi, Templierii, ar fi deţinut şi folosit Tarotul, acest instrumentesoteric al Kabbalei aplicative, care nu ar fi, în accepţiunea riturilorneo-templiere, decât o anagramă a numelui lor: orta, adică„Ordre du Temple“.În cheile sale picturale, jocul de Tarot (Tora, citit invers),această „ultimă filă a Kabbalei practice“, conţine condensată, dupăo legendă din secolul al XV-lea, străvechea carte egipteană a luiTath, despre care face referire şi Corpusul hermetic, carte ce ar conţine„întreaga cunoaştere a egiptenilor“. Adică, scopul final al esoterismuluioccidental, cel care numea Europa secolului al XIX-lea„noul Egipt“. Dincolo de aceste speculaţii, Tarotul rămâne şi azi pentruiniţiaţi nu doar arhicunoscutul instrument de divinaţie, ci şi o esotericăexpunere a cosmogoniei hermetice, vizibilă doar printr-oanume ordonare a celor 22 „lame principale“ (Arcane Majore), relaţionatecelor 22 litere/numere ale alfabetului ebraic. Despre vechimeamitică a Tarotului vorbeşte credinţa, larg recunoscută încercurile de iniţiaţi, că cele 22 de hieroglife sunt fiecare câte o „figurăiniţiatică desprinsă direct din basoreliefurile Marelui Templuegiptean din Philae“.La această vechime şi la practica divinatorie cu ajutorul Tarotuluiface referire explicită şi următorul pasaj sadovenian dinCreanga de aur, roman esoteric în cheie kabbalistică în care „egipteanul“Kesarion Breb, la „anul 780 de la izbăvitorul Hristos“, povesteşte:„Am scos din sân cele douăzeci de foi de fildeş pe careAESOTERICAEsunt zugrăvite hieroglifele şi imaginile vieţii [...]Am desfâcut trei foi şi le-am întins pe măsuţă. I-am zis:- Slăvită doamnă, iată, a apărut răspuns celui dintâi gând almăriei tale. Biserica dărâmată [nr. 16 în Tarot - n.n., precum măriata vezi, stă la mijloc. De o parte se arată pustnicul cu candela [nr. 9- n.n.] cercetând în întuneric. Iar de cealaltă parte împăratul [nr. 4 -n.n.], adică puterea, care a găsit calea cea dreaptă [...]- Aşa arată aceste semne, slăvită Doamnă. Iată se desfac subochii măriei tale alte trei foi. Te îndemn a cunoaşte în cea dintâi peun drumeţ orb [nr. 21 - n.n.] care îşi pipăie calea cu toiagul [...] Seîndreaptă către tablele care arată numărul 13 şi 15 [...]- Semnul lui 13 arată moartea? s-a înfricoşat Vasilisa. Ş-al lui15 pe demon?“Spre deosebire de acestă prezenţă nevoalată, exoterică, a Tarotului,în următorul pasaj pus de autor în gura unui [n.b.!] „ovrei“,însoţitor al Vitoriei Lipan, Tarotul revine prin conotaţii, într-un modvoit ocultat, esoteric, ca pentru un număr restrâns de lectori iniţiaţi:„- Nu pot şti, căci n-am fost cu dânsul. Dar ca un om care stauşi judec, zic aşa, că toate cele de pe lumea asta au nume, glas şisemn. Aicea, în stânga pe deal, se văd şapte case de bârne, şindriliteşi acoperite de omăt. Şi prin şapte hogeaguri iese fum. Ele nustrigă - dar de spus, spun ceva. Mai întâi spun un număr: şapte. Aldoilea, spun că-i iarnă şi gospodarii stau la vetrele lor şi pregătescmămăliga şi tochitura. Dacă dintr-un hogeag n-ar ieşi fum, înţelesular fi altul“„Semnul se vede, dar nu se înţelege, ideile se înţeleg, dar nuse văd“ spunea Platon (Republica, VI, 507 b). Întemeiată pe valenţeletranscendente ale simbolului, tradiţia misterică a făcut însă casemnul să se înţeleagă şi ideile să se vadă. Despre această tradiţiecentrată pe o hermeneutică a Naturii, sesizeazăaici cuvintele, „jidovului David“. Ele arată pentru oclipă faptul că semnele oculte prin care ne vorbeşteUniversul pot fi înţelese cu un instrumentar misticadecvat. Iar aritmomagul Kabbalei, a cărei chintesenţăfilosofică este considerat a fi Tarotul, este unuldintre ele.Iată de pildă cum numărul 7 devine din semn ocriptogramă prin care divinitatea îi vorbeşte „ovreiului“,dându-i de ştire despre fapte prezente, dar maiales viitoare. Figurat în Tarot printr-o caleaşcă, şi esemnificativ faptul că secvenţa sadoveniană de maisus se petrece într-o sanie trasă de cai, numărul 7semnifică în mantica Tarotului „victorie şi triumf“. Elapare, aşadar, uzitat de Sadoveanu cu clare intenţiipremonitorii, ca semn victorios la începutul călătoriei justiţiare a VitorieiLipan. Căci, exoterizează „jidovul“, încrezător într-un arhetipinteligibil al lumii, „...toate pe lumea asta arată ceva. Ai auzit dumneatavreodată moarte de om să nu se afle, şi leş să nu iasă la lumină?“.Să mai adaugăm că, în Kabbală, cifra 7 este redată de literazain, care are în plan moral atributul netzah, „triumf, dreptate“.„Înţelesul ar fi altul“ - precizează autorul ca un veritabil cunoscător- în cazul în care semnele ar indica numărul 6, insistându-seastfel asupra importanţei numeraţiei în roman. Într-adevăr, numărul6, figurat de Tarot prin doi îndrăgostiţi, ar fi prevestit tribulaţii amoroase.Ca număr de mijloc (mesentys) între primul număr feminin,2, şi masculinul 10 (reductibil la 1), el figura căsătoria şi la pythagoreici.Cu numărul 7 însă, Natura, pe care panteismul Kabbalei oînţelege ca o umbră a Divinului Creator, infirmă aici ideea unei dispariţiicu motivaţie amoroasă a lui Nechifor Lipan, cum îi ghicise Vitoriei„baba Maranda“: „s-a dus la aşternut străin“. Dând câşig decauză „jidovului“, ca adevăratul cunoscător al semnelor tainice, Sadoveanuîşi mărturiseşte aici o alegere şi o cunoaştere.De semnalat este şi faptul că, în buna tradiţie a scrierilor cucheie, în chiar capitolul liminar al Baltagului, autorul comite o introductioin abyssus conexând discret subteranele romanului la spiritualitateaiudaică, la Kabbală: „Zicea el [Nechifor Lipan] c-ar fiînvăţat-o de la un baci bătrân, care fusese jidov în tinereţă [...] Acelbaci ştia şi altele şi cunoăştea şi slovă, lucru de mare mirare întreciobani“ (Baltagul, p.514).Un alt argument că Sadoveanu stăpânea această mistică anumerelor pe care se sprijină cosmologia Kabbalei, vine şi dinspreurmătoarea, aparent banală, relatare cinegetică: „Am împuşcat, precumîţi spun, şaptesprezece.(continuare în nr. viitor)www.oglinda<strong>literara</strong>.ro 4525