poezie - Oglinda literara

Actualitatea informaţiilor prezentate deNicolae Milescu Spătaru în Jurnal decălătorie în China şi Descrierea ChineiESEUStanding out as one of the first Eastern Europeans tohave pulled down the “barriers” of the Great Wall toenter an “ever hiding” country and Nation – China –the enlightened Moldavian scholar Nicolae MilescuSpătaru sets up over the centuries as one the firstcultural anthropologists, ethnographers and foundersof the Oriental discourse. His two main writings aboutChina and the Far East, Travel Journal to Chinaand The Description of China prove to be nowadaysas real as they were when their author wrotethem. The present-day China and its inhabitants displayan astounding similarity and resemblance totheir three centuries old description. This researchwork tries to prove that the accuracy of the informationprovided by Nicolae Milescu Spătaru’s two mostfamous writings is astonishing when considered diachronicallyand comparatively with the newest publishedimpressions on China of contemporaryscholars and travellers to the Far East. Once again,contemporary Romanian Oriental discourse bringsforth the wit, wisdom and the “spy” qualities of thefirst Russian Ambassador and Romanian traveller tothe ever well-guarded China.Pentru călătorul în Orient al sfârşitului de secol alXX-lea şi începutul celui de-al XXI-lea, informaţiile pe caredocumentele Omului de stat, Nicolae Milescu Spătaru, le furnizeazăpot părea desuete. Pentru un rus care ţine într-unungher al subconştientului falsa ipoteză cum că ambasadorulde import era de-al neamului său, lucrările diplomatuluimoldovean sunt motiv de mândrie naţională şi stau şi azi labaza relaţiilor sino-ruseşti. Pentru un român, mai ales pentruun moldovean cu spiritul ascuţit ancestral de rodul podgoriilorprincipatului dar mai ales de „călcările” migratorilor, DescriereaChinei şi Documentul de Stat al ambasadei la Pekindin 1675 a lui Nicolae Spătaru sunt evidenţe ale unei „hiriadânci şi minţi luminate”, ale faptului că „nasc şi la Moldovaoameni”.Însă, după ce o întreagă literatură universală şi naţionalăau făcut înconjurul Orientului (Dugan, 2007, p.17-18),cele două lucrări ale lui Nicolae Spătaru pot fi pe drept cuvântvăzute ca întemeietoare ale unui discurs orientalistic avant lalettre. Divagând oarecum de la subiect, Edward Said (Lodge,1998, p.294), afirma că „începând cu secolul al XVIII-lea, caperioadă de înfiinţare a Orientalismului ca şi curent literar,acesta se conturează ca o „instituţie bine închegată” care vizeazăOrientul în sensul că-şi propune să vorbească despreacesta, emiţând păreri, creând opinii, descriindu-l, predândulîn şcoli, stabilindu-i caracteristicile, chiar guvernându-l; pescurt, Orientalismul devine modul Vestului de a domina, restructuraşi a -şi întinde autoritatea asupra Orientului.” Criticaliterară şi istoriografia sunt de comun acord atunci când considerălucrările demnitarului moldovean ca fiind de excepţie,primele din literatura rusă (Bărbulescu, 1975, p. XI) care vorbescpe larg despre China şi mult mai complete în comparaţiecu celelalte lucrări contemporane care tratau acelaşisubiect în literatura universală (Baddeley , 1919, p.195).Înscriindu-se în literatura memorialistică de călătorie şi defactură socio-politico-istorică, Descrierea Chinei şi Jurnalulde călătorie în China impresionează pe cititor nu atât prin calitatealimbajului şi prin stil, limba în care au fost scrise celedouă lucrări negăsindu-şi încă făgaşul literar la vremea cândau fost redactate, ci prin acurateţea informaţiilor, calitatea şti-inţifică a acestora, mai alesatunci când e vorba de descrierigeografice sau evenimenteistorice. Stilul aproapeepopeic al lucrărilor se datoreazăîn special evenimentelorrelatate, dificultăţilor Oana Dugancălătoriei dar şi noutăţilor inedite:prima descriere în etnografiarusă a poporului ostiac,descrierea lacului Baikal, aluzii istorice, consemnări economice,legende locale. (Bărbulescu, 1974, p. IX) Astfel, sincronicvorbind, faima lui Nicolae Spătaru s-a datorat mai alesaudienţei pe care lucrările sale au avut-o din punct de vederegeografic, politic, istoric şi etnografic, dar şi intertextualităţiipe care Descrierea Chinei a creat-o atât la propria-iîntocmire cât şi la naşterea altor lucrări despre Orientul Îndepărtat(Bărbulescu, 1974, p.VII)Aşadar, pentru cititorul modern, eventual călător înOrient şi mai ales la Porţile Chinei contemporane, lucrărilediplomatului moldovean pot stârni la prima vedere doarumbre de nostalgie şi gustul unor vremi de mult apuse. Bunădelectare pe parcursul unei călătorii aeriene de peste şaptesprezeceore, lucrările lui Milescu Spătaru impresioneazămai ales pe cel ce deja a pus piciorul în Orientul Îndepărtatşi este nevoit a face faţă unei culturi încă milenare, profundtradiţionaliste, total diferită de civilizaţia Occidentului fiindcă,dacă aşa cum am demonstrat, sincronic vorbind erudiţiaSpătarului a impresionat şi chiar a stârnit invidii şi pentru căa dus la reuşita misiunii dar şi prin valoarea ştiinţifică incontestabilă,diacronic, aceleaşi lucrări uimesc prin actualitatearealităţilor prezentate. Desigur, nu mai e vorba de geografieşi etnografie ci de o ramură ştiinţifică ce ia amploare mai alesîn secolul al XXI-lea, anume antropologia, mai ales antropologiaculturală. Prin acest aspect, operele sale privitoare laOrientul Îndepărtat îi asigură acestuia nu numai universalitateaci recunoaşterea calităţilor şi erudiţiei sale peste timp,fiind printre cei mai documentaţi autori care, şi din punct devedere antropologic au descris Orientul.Dacă la o primă lectură pentru cititorul secolului alXXI-lea, atât Descrierea Chinei dar mai ales Stateini Spisokplac pentru caracterul vivace al naraţiunii, dând impresia prezenţeişi participării lectorului la călătorie cât şi la toate evenimentelepetrecute, la o a doua lectură se pot conturacalităţi şi defecte ale unui popor, o întreagă psihologie sinicăşi extrem-orientală, obiceiuri, tradiţii, habitudini medicale, diferenţeculturale dar mai ales „subţirea inteligenţă” a moldavului,crescut la Porţile Levantului, abilităţile sale de marediplomat, fin cunoscător al spiritului şi psihologiei orientaluluiîncă din îndelungata practică la Constantinopol. La o a treialectură, mai ales pentru cel care a fost dus de destin la marginileAsiei şi este nevoit a „îndura multe suferinţi”, asemeniiezuiţilor lui Verbiest, doar pentru faptul că este străin în „ŢaraSurâsului” şi doreşte a nu-şi schimba identitatea culturală,naţională şi religioasă, cu alte cuvinte nu se lasă „sinizat”,Documentul de Stat al lui Nicolae Milescu Spătaru se dovedeştede un real folos, un ajutor nesperat care-i dă cheia succesului„diplomatic” în relaţia cu orientalul şi psihologiaacestuia, indicându-i punctele sale slabe, aceleaşi şi astăzi,ca intoleranţa, lipsa de informaţie cu privire la habitudinile şirelaţiile sociale internaţionale, închistarea în tradiţia-i milenarăcu dublul său tăiş, oportunismul, dorinţa unilaterală decâştig, lipsa de onestitate, distorsionarea criteriilor valoriceîn scopuri personale, naţionalism şi orgoliu exacerbat pânăla paranoia naţională. Tuturor acestor „maladii” extrem-orientale,fineţea psihologică a Spătarului Nicolae Milescu le-agăsit leac peste timp, valabil şi-n secolul al XXI-lea.(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.ro 4485