poezie - Oglinda literara

ACTUALITĂŢIGARA DE AUTOBUZE DIN HAIFAISRAELIENEBazat la prieteni in singurul oras din Israel unde se vorbestefrantuzeste (Netanya), am mers intr’o zi la gara ca sa vad care estemodul de transport cel mai bun pentru Haifa, unde doream sa vizitezo prietena din copilarie. La ultimlul voiaj, îi telefonasem sosireadin trenul confortabil care venea din Ierusalim, dar anul asta trebuiaschimbat trenul la Binyamina. Pe dealta parte, gara era departe deoras si orariile noi nu erau inca disponibile.Am decis sa iau autobuzul, dar la gara n-am gasit decît untaxi, cu un sofer care-si punea tocmai „tefilim” pe cap si brate, pentrurugaciune. Nu stiu daca a inteles bine ce voiam, dar mi-a raspunspe englezeste, intrebîndu-ma de ce nu am „tefilim”.Vazindu-ma ezitant, a deschis cufarul si a scos un alt asortiment decurele si tablite de piele, cu care m’a acoperit cu ingeniozitate. Dupace m’a facut sa recit o serie de formule in ebraica, mi-a declarat cami-am trecut Bar Mitzva (ratata la virsta de 14 ani) si ca am devenitun evreu evlavios. Si mi-a oferit, in prima, fotografia rabinului Lubavici!Am plecat in cele din urma cu autobuzul, din sordida garaNetanya: foate confortabil, am parcurs 60 km in 45 de minute, pentrumodica suma de 11 shekeli (3 dolari, pretul unui parcurs Paris-St Germain en Laye, 8 km!)Un vechi dicton zice ca la Ierusalim lumea studiaza, la TelAviv lumea se amuza, dar la Haifa, lumea lucreaza. Cunosteamdeja splendorile Carmelului, dar am ramas masca la sosire în GaraCentrala Rutiera: n-am vazut in viata mea una la fel de frumoasa!In general, garile de autobuze sunt locuri unde nu e preabine sa te plimbi. Dar in gara asta, totul era sticla si nichel, iar pemarmora de pe jos, puteai sa manînci! Erau peste 50 de porti deplecare, racorite de o climatizare perfecta, plus citeva restaurante,magazine de toate genurile si un birou de informatii precise, cu distributiede orare detailate zi cu zi!Cu multi ani inainte, Abba Hushi, cel mai bun primar al Haifei,replicind barbosilor din Mea Shearim, care îi cereau sa interzicatransporturile in comun Sâmbata, le-a raspuns: „La voi, faceti cevreti, la mine, eu fac ce trebuie”. Deci am sosit exact la intîlnire,pentru o dupa amiaza foate placuta, dar pentru ultimul autobuz spreNetanya, imi tebuia un taxi.Chemata prin telefon, o masina stralucitoare si confortabilasoseste destul de repede, dar la volan se afla un tânar sofer rus,care nu vorbea decît...ruseste! Prietena a reusit sa-i explice (maibine zis: CRED ca a reusit) unde vreau sa ma duca, si pentru careea platea de obicei 35 de shekeli. Si Fangiov decoleaza ca iesitdintr’un Skoda, dar se opreste dupa un sfert de ora...la PORTULorasului! Dupa multe palabre, a inteles ca ofeream 50 de shekeli,dar timpul trecea...Dupa alt sfert de ceas, se opreste... la Gara FEROVIARAdin Haifa! Cînd un alt Rus i-a explicat ca aveam nevoie deBUUUUS! a demarat din nou, bombanind, si ma lasa la Gara Rutiera,cinci minute inainte de plecarea autobuzului spre Netanya. Iidau o bancnota de 100 si-mi da inapoi...30!A trebuit sa-l amenint ca chem Politia (nume din fericire inteligibilpe toate limbile globului), ca sa-mi dea, mormaind, cei 20 deshekeli pro-rusi...Aventua aceasta mi-a compromis excelenta prima impresiea sosirii in Haifa, dar e bine cunoscut ca „nobody is perfect!”S’AU „SMECHERIT” HOTELIERII DIN TEL AVIV!MERIDIANECînd am preparat voyajul spre Israel, am avut greutatienorme pentru a gasi un hotel la Tel Aviv pentru numai doua zile.O agentie de voiaj mi-a dat fara dificultati un hotel bine situatla Ierusalim, pentru 3 zile, plus doua zile la altul din Tel Aviv. Dar adoua zi, agentia mi-a anulat a doua rezervatie, pe motivul ca „cuocazia aniversarii a 60 de ani de la creatia statului Israel, hotelieriidin el Aviv au decis, de comun acord, sa nu accepte rezervatii demai putin de 7 (sau chiar 10) zile”.La Oficiul Israelian al Turismului din Paris, directorul mi-aafirmat ca Israelul este o tara democratica, unde toata lumea e liberasa faca ce vrea. O saptamîna mai tîrziu, mi-a marturisit ca imediatdupa vizita mea, a fost inundat de telefoane disperate! A rîsmult cînd i-am povestit o anecdota evreeasca datind din 1948, inspiratade filmul anti-racist GEN-TLEMEN’S AGREEMENT, deElia Kazan:Un „executive” bine subtoate raporturile intra intr’unhotel elegant si spune ca are orezervatie pentru o camera. Hotelierulîi ofera o „suite”, dar ingalbenestecînd citestesemnatura de pe foaia de inregistrare:GOLDBERG! Si se scufundain tot felul de subterfugii,inainte de a spune clar chientuluiinoportun, ca stabilimentul saunu accepta clienti „israeliti” (expresiafavorita a antisemitilor...) Harry Carasso- Dar cine v-a spus casunt evreu? Eu sunt catolic!- Atunci, pot sa va pun cîteva întrebari?- Cu placere.- Spuneti-mi, unde s-a nascut Iisus Christos?- La Betleem!- Si unde exact, la Betleem?- Intr’un staul!- Si de ce intr’un staul?- Pentruca hotelierii din Betleem erau cu totii niste antisemiticare nu primeau evrei!Directorul Oficiului n-a vrut sa precizeze daca situa hotelieriidin Tel Aviv printre antisemiti, dar experientei mele personale nuilipseste picantul:In cele din urma, am obtinut un hotel asa zis „pentru oamenide afaceri”, carora nu se poate impune 7 sau 10 zile, dar m-a obligatsa iau o „suite” putin cam mititica pentru pretul ei. Pe deasupra,au insistat sa ma prezint acolo inainte de amiazi, pentruca era Vinerisi personalul pleca sa sarbatoreasca Shabbat. Am profitatatunci pentru a învita familia care ma gazduise la Netanya, si ei miaupropus o cina specifica de Vineri seara, cumparata la un „traiteur”Am sosit la timp, un amploiat ne-a urcat cu bagajele si cudelicatesurile, dar cînd am vrut sa coborîm la plaja, pe la doua dupamasa, am constatat ca nu ni s’a remis nici o cheie!Receptia era deja ferecata, dar un afis dadea nu mai putinde 4 numere de telefon, in caz de „emergency”. Dupa ce le-amcompus pe toate la telefonul portabil, am reusit sa dau de director,care mi-a promis ca „se ocupa”. Usa de alaturi s-a deschis ca prinminune, si portarul a iesit cu cheia...dar fara un cuvînt de scuze. Sicind am multumit directorului pentru eficacitate, mi-a raspuns, rastit:„Sa nu ma mai chemi la telefon in timpul Shabbatului!” „Dar dacase aprinde focul in casa? „Sa nu ma chemi IN NICI UN CAZ in timpulShabbatului!”.Dar necazurile mele nu erau terminate: intrînd triumfator cucheia’n mîna, oaspetii mei m-au informat ca frigiderul dadea semnede oboseala serioasa, si ca dineul de Shabbat era in pericol de topire...Am coborat din nou „acolo unde stiam ca e un portar”, caremi-a deschis (in ciuda Shabbatului) cu o falca’n cer si una’n pamînt,si mi-a spus pe un ton foarte agresiv ca „frigiderurile israeliene nusunt concepute pentru temperaturi atît de joase ca la noi in Occident,si daca nu ne place, n’avem decît sa ramînem la noi acasa!”Finalmente, cina de Shabbat a fost salvata, dar se pare canici dupa Razboiul Kipurului din Octombrie 1973, Israelienii n’au intelesca Dumnezeu are alte treburi decît sa supravegheze in permanentace fac si ce dreg oamenii din „poporul ales”.Numai Tevie, laptarul din FIDDLE ON THE ROOF (Vioarade pe acoperis) care vorbea din cind in cind cu Dumnezeu, i-a spusintr’o zi:„Esti prea d ragut, Doamne, dar din cind in cind, tu nu vrei saalegi un alt popor, ca sa mai rasuflam putin?”Si aventua israeliana s’a terminat in apoteoza, cu dansuripe colina din Jaffa de sa-i faca de rusine pe dansatorii lui BobFosse!____________(1) Venetienii, recunoscînd totusi geniul lui Calatrava, gasescca acest al patrulea pod de pe Canal Grande nu era indispensabilsi ar fi fost mai bine ca banii („numai” 15 milioane dedolari) sa fie consacrati la reparatii, intr’un oras unde „totul se’mpotmoleste”!”www.oglindaliterara.ro 4531