poezie - Oglinda literara

PROZARădăcina stângii şi a dreptei-In-credibil! Chiar nu aivăzut marea pasăre albastrăce tocmai a trecut pelangă fereastra aceastacolorată şi deschisă?-M-am pre-făcut că oTeodora Goiavăd, insă cred că numai unochi din spate a reuşit să-icuprindă imaginea, s-o fotografieze. Ce zici de aceastăstare de lucruri? De acest mod de a fi?-Uite ce e, prietene (folosind acest cuvânt in celmai latinesc sens al lui), eu cred că soarele inca nu eperpendicular pe triunghiul acestei ferestre. Poate căpasărea albastră a mutat cadrul, l-a denaturat. Aceastainseamnă că vom exista o idee mai incolo. Stai o clipităjos, pe podeaua de lemn de la ultimul etaj, care vafi inundată curând cu mici firicele din cel mai galbennisip. Atâta timp cât pereţii fi-vor albi-albăstrui şipodeaua galbenă, vom şti de partea cui suntem.-Hm... eu credeam că suntem cu toţii deaceeaşi parte, că nu exista alta in afară de a noastră...Incepu să curgă din nevăzut granula veşniciei.Oare cum poţi imita pe hârtie, din imaginaţie, cânteculmişcarii nisipului? Se prea poate să nu se poată, aşacum este cu neputinţă a opri timpul sau a descrie feminitatea.Intr-adevăr, pe cei doi prieteni ii durea timpul.De aceea erau inţesaţi cu cicatrici şi vânatai. Timpulreprezenta singura femeie ce le fura gândul unitar, pentrua nu li-l mai inapoia niciodată. Plăcută insă aceastăfemeie ce-i dezgolea de ei inşişi, pentru că astfel leoferea posibilitatea de a exista alt-fel.*-Mare este marea de dincolo de marele albastru.Crezi că de acolo a venit Mama cu noi in pântece?-Ştiinţa este un lucru relativ.-Poate că şi lucrul de mine este relativ...-Atunci fii mai mult decât sigur că cineva tepriveşte şi te făureşte .-De ce curge nisip numai spre colţuri?-Pentru că acolo este pânza de păianjen maigroasă şi văduva invăluită in pânză verde mai tristă.-Uneori mi-aş dori să fim tineri...-Limba de foc a visului era tinereţe. Focul dinfaţa ochilor miraţi ai lui Moise era tinereţe. Priveşteacum către ochii tăi şi vei vedea că au culoarea ceruluide iunie, căruia ii urmează un pârjol cu vaci triste şipământ crăpat din care ies numai idei lăuntrice ale burţiiDEBUTde dincolo de viaţă. Eşti sigur că mai parţii vreunei categorii?Eu te-aş ridica pe vârful degetului meu şi te-aşduce pe muntele alb, ce inţeapă spiritul. De acolo să teschimbi pe tine, să te lepezi de pielea in putrefacţie şisă-ţi plângi impurităţile. Să laşi vântul ascuţit să-ţi intăreascăpuritatea. Apoi te-aş chema iară aici şi tuavea-vei chipul murdar de patimă, insă nu vei mai fi om.Poate atunci iţi voi arăta o oglindă, ţinută de niştedegete pline de pământ, şi tu te vei iubi, astfel iubind şifirul verde de iarbă, nemaiputând insa a-l atinge vreodata.Nu ştiu ce este fericirea, insă tu fi-vei curat.-Era scrisă aceasta pe vreo filă păstrată in vreocapsulă a timpului?-Nu... doar o dorinţă ataşată mie, asemeneaunei cocoaşe...-Ei bine, nu vreau a inghiţi bula aceasta.-E curăţită de nisip!-Eu vreau incă a mă intreba ce este aceea omuzică armonioasă, completă, consistentă. Căci ştiu şicred că vine odată cu nisipul purtat de vântul ce traverseazăo anumită distanţă intr-un anumit timp! Exact!Timp! Haide, te rog, taie cordonul organic dintre noi! Aşdori să văd ciocul portocaliu spre galben al păsării cupene albastre şi aripi cântatoare! Ştii ce altceva maidoresc... (iar acum ridic fruntea spre a stabili un standard)imi doresc să ridic picioarele sus de tot, să le laspe ele să vorbească, să râdă, să existe libere.-Atunci... aceasta insemnează că ne indreptămamândoi spre aceeaşi ţintă!-Nu prea cred... pentru că eu o să mă ţin cumâna dreaptă de vale. Te-ai gândit vreodată la ce esteaceea “plăcere”?-Mi-ar plăcea să-mi facă plăcere chiar şi dupăce nu o să mai fiu perceput, de aceea imi pictez in cuvinteinmormântarea şi un potenţial testament. Aceastaeste voia plăcerii mele.-Limba mea deja nu mai are voie sau bunăvoie.Vobeşte in sensuri de neinţeles. Fuge de inimamea către alt-ceva. Bate in peretele camerei vecine şiin felul acesta mă recuperez din lume. Să fii anormal enormal, nu ştiai? Aşa că, haide, inghite nisipul vesel. Iarde nu, aruncă-te pe coloana păsării albastre. Dincolode ea nu se află decât o mare cădere strălucitoare şimulte incăperi luminate diferit. Eu unul mă duc să alergnusă mă intrec- cu acea creatură t., femeia fericirilormele.*Abrupt şi plăcut. Tristeţea cea mai plăcută dinunivers. Şi ea l-a făcut al sincerului ei pântec.4526www.oglindaliterara.ro