Revista-3.pdf

comunicare [i criz\ • comunicare [i criz\ • comunicare [i criz\
36
G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 3/2002
De abilitatea [i deontologia specialistului P.R. (cu evolu]ii verticale, care \i confer`
autoritatea de purt`tor de cuvânt al managerului militar, [i orizontale, ce-i solicit`
probitate deontologic` [i m`iestrie dialogal`) depinde evolu]ia func]ie/disfunc]ie
în punctele obligatorii de trecere pe traseul încordare-diferend-criz`-conflict.
Sinusoida evolu]iei/involu]iei situa]iei antagonice criz`/conflict se poate trasa,
conven]ional, între “acumularea de dificult`]i [i tensiuni” [i “divergen]ele,
dezacordurile, diferendele [i violen]ele verbale/ac]ionale” prin cel pu]in cinci
repere-etape relativ distincte: dezacordul, confruntarea, escaladarea, dezescaladarea
[i rezolvarea, care particularizeaz` parcursul “oscilatoriu” dintre criz`
[i conflict. Atunci când criza este tratat` ca un generator de cauze tensionale,
iar conflictul ca un efect susceptibil de minimizare pân` la dispozi]ie, înseamn`
c` mecanismul func]ii/disfunc]ii este cunoscut [i “exploatat” în sensul prevenirii,
reducerii [i al rezolv`rii st`rii conflictuale, al evit`rii urm`rilor nefaste ale sc`p`rii
de sub control [i extinderii lui socio-spa]io-temporale.
Sunt identificate [i catalogate ca atare mai multe forme prin care se realizeaz`
comunicarea eficient`, menit` s` gestioneze, s` controleze fenomenele sociale
(de tipul fenomenelor naturale fulger/tunet !) pentru a nu se produce deznod`minte
(gen tunete) cu efecte nefaste (incendii, pagube, pierderi umane). A[adar,
specialistul P.R. aflat în imediate]ea ([i \n cuno[tin]` de cauze/efecte !) antagonismelor
bipolare va trebui s`-[i asume “paratonieratul” între înc`rc`ri-desc`rc`ri
(situa]ii de criz`) [i “tunetele” verbale înso]ite de averse [i alte manifest`ri furtunoase
(starea de conflict). El va recurge la câteva abilit`]i/forme comunica]ionale
ce [i-au probat absen]a [i eficacitatea în st`ri conflictuale de tip beligen:
• informarea întregului personal implicat al organiza]iei, a comunit`]ii
apartenente [i, dup` caz, a mediului interna]ional, consiliind conduc`torul (liderul)
militar în rela]ia cu mass-media pe timpul aplic`rii planului de criz`;
• asigurarea cadrului dialogal-discursiv oficial dintre conduc`torii organiza]iei
(unit`]ii militare), în condi]ii de transparen]` cu “receptorii retransmi]`tori” media;
• crearea, în mod deliberat [i cu valoare inten]ional` de informare/persuasiune
[i inversare/r`sturnare, a unor “evenimente” de pres` c`tre diferitele paliere
(subunit`]i, subsisteme) ale organiza]iei (unit`]ii, sistemului);
• generarea unui climat de comentare (contracarare argumentat`) a opiniilor
publice interne [i interna]ionale privind atât aspectele reale nefavorabile (confirmare/diminuare),
cât [i pe cele favorabile (confirmare/argumentare);
• “agresarea” mass-media cu comentarii in extenso privind evenimentul produs,
conform principiului “dac` nu iese fum f`r` foc, atunci focul bine între]inut scoate
fum pu]in, aducând mult` lumin` [i c`ldur`”;
• crearea climatului efervescent de dezbatere, f`r` “îngr`diri regulamentare”
în interiorul organiza]iei, cu scop declarat: solu]ionarea colectiv` a crizei;
• “negocierea” interorganiza]ional` (de tip militar/militar, civil/civil, civil/militar,
militar/civil) în vederea solu]ion`rii (gestion`rii) crizei sau a estomp`rii conflictului.
Acestor aspecte li se pot ad`uga forme [i procedee inedite (hibride) care vor ]ine
cont de disfunc]iile [i bruiajele ce afecteaz` mesajele, [tiut fiind c` unul dintre