Revista-3.pdf

UE în Balcani
(1990-2001)
Realitatea militar` interna]ional`
Faza ini]ial` a crizelor din Balcani a fost caracterizat`
prin lipsa unei strategii coerente a comunit`]ii interna-
]ionale, în general, [i a UE, în particular, fa]` de aceast`
zon`. În fa]a exploziei declara]iilor de independen]` ale republicilor din componen]a
Republicii Socialiste Federative Iugoslavia (a doua Iugoslavie 3 ), UE [i-a dovedit incapacitatea
de a ac]iona ca actor distinct [i important al sistemului interna]ional. Imaturitatea extern`
a UE s-a manifestat plenar în momentul în care, la 21 decembrie 1991, Germania a recunoscut
unilateral Slovenia [i Croa]ia, împotriva pozi]iei re]inute a Uniunii. În aceast` situa]ie,
la 15 ianuarie 1992, UE (la acea dat` Comunitatea European`) a fost, practic, nevoit`
s` recunoasc` aceste dou` state. Se pare c`, totu[i, lec]ia a fost înv`]at`, la începutul
lui aprilie 1992 Comunitatea European` fiind cea care a recunoscut prima independen]a
Bosniei-Her]egovina. Este posibil ca aceste evenimente s` fi accentuat nevoia de a defini
[i implementa o Politic` Extern` [i de Securitate Comun` (PESC) a UE, a[a cum [i-a g`sit
materializarea în cadrul Tratatului de la Maastricht.
Între timp, conflictele din Balcani au fost tot mai intense: Slovenia – un caz aparte, circa
15 victime, Croa]ia – aproximativ 15 000 de mor]i [i disp`ru]i, Bosnia-Her]egovina – circa
220 000 de mor]i [i disp`ru]i. O dat` cu izbucnirea r`zboiului în Bosnia-Her]egovina,
comunitatea interna]ional`, prezent` în special prin intermediul UE, s-a dovedit
tot mai incapabil` s` gestioneze o astfel de situa]ie. Embargourile comercial, petrolier
[i aerian, precum [i blocada naval` împotriva Iugoslaviei (alc`tuit` acum doar din Serbia
[i Muntenegru) nu vor duce la dezamorsarea crizei. Planurile reprezentan]ilor comunit`]ii
interna]ionale sunt respinse unul câte unul.
Momentul iunie 1993, când UE a definit, la Copenhaga, criteriile necesare a fi îndeplinite
pentru admiterea de noi membri în Uniune, nu a însemnat o schimbare de atitudine
a acestei organiza]ii. Balcanii au fost exclu[i din nou de pe agend`, iar necesitatea unei strategii
pentru redresarea zonei a fost ignorat`.
Anul 1994 reprezint` momentul lans`rii Pactului de Stabilitate pentru Europa
de Sud-Est (Pactul Balladur), îns` criticile la adresa acestei ini]iative 4 se refer` tocmai
la faptul c` aceasta viza regiuni care deja atinseser` un anumit grad de stabilitate [i în care
procesul de cooperare regional` se afla pe o traiectorie ascendent` (este vorba de ]`rile
baltice, respectiv de ]`rile Europei Centrale [i de Est), în timp ce adev`ratul “bolnav”,
Balcanii, era în continuare neglijat. În acela[i an a fost creat “Grupul de Contact”.
În cadrul Strategiei de la Essen, din decembrie 1994, UE a subliniat, \ntr-o manier`
foarte clar`, nevoia de a se crea re]ele coerente de cooperare regional`, func]ionarea
acestor re]ele urmând a constitui un argument important în evaluarea gradului de preg`tire
a statelor candidate la integrarea în UE. Totu[i, nu este f`cut` nici un fel de referin]`
concret` la zona Balcanilor.
Anul 1995 define[te un moment de cotitur` în evolu]ia crizelor din Balcani.
NATO lanseaz` o serie de lovituri aeriene împotriva unor instala]ii militare sârbe[ti. Grupul
de Contact preg`te[te un nou plan de pace, pe care îl parafeaz` la … Dayton/SUA pre[edin]ii
Izetbegovic (Bosnia-Her]egovina), Tudjman (Croa]ia) [i Milosevic (Iugoslavia), dup`
trei s`pt`mâni de negocieri (înc` o dat`, s-a dovedit c` e nevoie de implicarea SUA pentru
rezolvarea unei crize care ar fi trebuit solu]ionat` de c`tre europeni). Din nou, s-a demonstrat
c` PESC nu era suficient de matur` pentru a sus]ine o pozi]ie coerent` a UE pe scena
79