Revista-3.pdf

Realitatea militar` interna]ional`
de men]inere a p`cii sub autoritatea Consiliului de Securitate al ONU. Ulterior, aceste
declara]ii au fost incluse [i în alte documente oficiale ale Alian]ei. În cadrul Noului Concept
Strategic adoptat cu ocazia Summit-ului de la Washington (aprilie 1999), printre misiunile
fundamentale ale Alian]ei în domeniul securit`]ii se men]ioneaz` [i aceea de gestionare
a crizelor: “… de a fi gata, de la caz la caz [i pe baz` de consens, în conformitate
cu articolul 7 al Tratatului de la Washington, s` contribuie eficace la prevenirea conflictelor
[i s` se angajeze activ în gestionarea crizelor, inclusiv în opera]iuni de r`spuns la crize”.
Între anii 1992 [i 1995, Alian]a a luat o serie de decizii care au avut ca efect implicarea
acesteia în regiunea Balcanilor: în primul rând, prin intermediul for]elor navale
care au participat împreun` cu UEO la monitorizarea [i, ulterior, la aplicarea embargoului
[i a sanc]iunilor ONU în Marea Adriatic`; într-o a doua etap`, prin intermediul for]elor
aeriene, pentru monitorizarea [i respectarea zonei aeriene libere deasupra Bosniei-Her]egovina.
De asemenea, Alian]a a sus]inut For]a de Protec]ie a ONU (UNPROFOR)
din Bosnia-Her]egovina [i a autorizat lovituri aeriene pentru a ajuta la eliberarea
ora[ului Sarajevo [i a altor zone nominalizate de ONU ca zone sigure (“safe heavens”).
Ac]iunile decisive ale Alian]ei pentru sus]inerea ONU, coroborate cu eforturi diplomatice
sus]inute, au dus la încetarea asediului împotriva ora[ului Sarajevo [i la aplanarea conflictului
din Bosnia-Her]egovina, prin negocierea [i, ulterior, semnarea, în iarna anului 1995,
a Acordului de la Dayton/Paris.
În perioada decembrie 1995–ianuarie 1996, aproximativ
IFOR/SFOR 60 000 de militari NATO au fost desf`[ura]i în Bosnia-Her]egovina,
în cadrul For]ei de Implementare condus` de NATO (IFOR). Misiunea principal`
a IFOR a fost de a asigura demobilizarea for]elor implicate în conflict, precum [i recuperarea
armelor grele utilizate în timpul conflictului. Dup` desf`[urarea pa[nic` a alegerilor libere
din Bosnia-Her]egovina, în septembrie 1996, a devenit evident c` r`mâneau înc` multe
de f`cut în privin]a aspectelor civile, iar mediul de securitate era instabil.
Ca urmare, în decembrie 1996, IFOR a fost înlocuit` cu For]a de Stabilizare condus`
de NATO (SFOR), ac]ionând sub capitolul VII al Cartei ONU (“implementarea p`cii”).
SFOR a desf`[urat aproximativ 31 000 de militari, principalele misiuni ale acesteia
const#nd \n:
• descurajarea sau prevenirea reînceperii ostilit`]ilor, precum [i contracararea noilor
amenin]`ri la adresa p`cii;
• consolidarea acquis-ului IFOR [i promovarea unui climat în care procesul de pace
s` continue s` avanseze;
• furnizarea sprijinului necesar organiza]iilor civile interna]ionale.
În afara celor 16 state membre ale NATO, în cadrul SFOR au participat [i 18 state
nonmembre ale NATO, printre care [i România. În decembrie 1997, recunoscând fragilitatea
procesului de pace din Balcani, NATO [i-a reiterat angajamentul fa]` de crearea unui stat
democratic [i multietnic în Bosnia-Her]egovina. A urmat o nou` prelungire a mandatului
SFOR, care a fost totodat` redimensionat`, num`rând circa 23 000 de militari din 17 state
membre ale NATO [i 17 state nonmembre ale NATO, inclusiv a unui contingent rus
de 1 200 militari. SFOR ac]ioneaz` [i în prezent în teatrul de opera]ii din Bosnia-Her]egovina,
fiind greu de anticipat când se va produce o eventual` retragere a trupelor.
83