Revista-3.pdf

Realitatea militar` interna]ional`
Huntington descrie sistemul mondial printr-un model hibrid, numit uni-multipolaritate,
o combina]ie a dou` ideal-tipuri în sens weberian, cel al unipolarit`]ii [i cel al multipolarit`]ii.
Acest model cuprinde o superputere (SUA) [i alte câteva puteri majore, aflate simultan
în rela]ii de concuren]`, dar [i de cooperare.
Spre un nou “concert al puterilor” ?
Începând cu secolul al XVII-lea, s-a acreditat în cancelariile europene conceptul
de echilibru al puterilor. Dup` 1815, Congresul de la Viena instituia “concertul european”,
un model al rela]iilor diplomatice, care a reu[it s` men]in` pacea pe continent timp
de câteva decenii. Dup` c`derea lui Napoleon, coalizarea puterilor mai slabe pentru a
echilibra puterea excesiv` a uneia dintre ele a fost laitmotivul diploma]iei europene a secolului
al XIX-lea, proiect#nd [i realiz#nd un echilibru dinamic centrat pe p`strarea statu-quo-ului.
Sistemul “concertului puterilor” a fost posibil în condi]iile multipolarit`]ii, adic`
ale existen]ei unui num`r limitat de actori politici majori, cu o for]` militar` comparabil`,
care permitea constituirea unor coali]ii în m`sur` s` echilibreze puterea poten]ialilor agresori.
La sfâr[itul “r`zboiului rece”, globalizarea a devenit, dup` cum arat` Martin Shaw 2 ,
mai mult decât un proces de luat în seam` ca variabil` analitic`, un principiu ordonator
al oric`rei analize consistente a sistemului interna]ional. În acest mediu interna]ional,
structura hibrid` a uni-multipolarit`]ii – modelul explicativ [i predictiv propus de Huntington
pentru rela]iile interna]ionale contemporane – permite, într-o form` limitat`, reeditarea
unui “concert al puterilor”, într-o variant` modern`, desigur, care ar putea ap`rea
dup` reformarea structurii Consiliului de Securitate al ONU sau în urma institu]ionaliz`rii
[i formaliz`rii grupului celor [apte state industrializate, la care ar putea s` participe China
[i Rusia.
În acela[i timp, o structur` de acest tip poate fi coerent` printr-o delegare regional`
de facto a interven]iei militare pentru opera]iunile de impunere sau men]inere a p`cii,
rezultând un sistem ierarhizat de putere, compus din actori care joac` rolul de determinan]i
geopolitici regionali, ceea ce ar putea prefigura, în unele condi]ii, emergen]a unei structuri
suprastatale apte s`-[i asume responsabilitatea ordinii mondiale.
Conceptul “zero mor]i”
[i delegarea folosirii for]ei
Interven]ia militar` în zone care nu se afl` în proximitatea spa]iului na]ional
implic` probleme de natur` psihologic` [i de gestiune a riscului perceput 3 . Un conflict
ce nu presupune riscuri de natur` imediat` pentru proprii cet`]eni nu justific`, de cele
mai multe ori, implicarea militar`. Gradul înalt de tehnologizare a activit`]ilor militare,
asociat opera]iunilor militare chirurgicale, a permis dezvoltarea conceptului “zero mor]i”,
fic]iune tehnologic` [i doctrinar` care încearc` s` acrediteze, mai ales pentru publicul
american, ideea posibilit`]ii unor interven]ii militare, f`r` costurile aferente (mai ales
în ceea ce prive[te riscurile de pierderi umane), în spa]iile în care interesele SUA
sunt afectate.
91