Constantin Miu - Oglinda literara

More documents

Recommendations

Info

SCRIITORI ÎN AGORA Suntem, în viaţă, doar câţiva, de numărat pe degetele unei singure mâini, care avem dreptul nu să judecăm – nu ne-am îngădui – dar să vorbim cu autoritate de cele întâmplate înainte de 1989. Ne-am câştigat acest drept înfruntând, cu riscul libertăţii şi, în ceea ce mă priveşte, şi cu cel al vieţii, societatea totalitară atunci când mai eram în ţară. Dragă Nicolae Breban, Suntem, în viaţă, doar câţiva, de numărat pe degetele unei singure mâini, care avem dreptul nu să judecăm – nu ne-am îngădui – dar să vorbim cu autoritate de cele întâmplate înainte de 1989. Ne-am câştigat acest drept înfruntând, cu riscul libertăţii şi, în ceea ce mă priveşte, şi cu cel al vieţii, societatea totalitară atunci când mai eram în ţară – şi nu la adăpost în hucuirile Occidentului, acolo unde iarăşi, puţini dintre noi s-au ridicat deasupra simplei Virgil Tănase lătrături, nemuşcătoare fireşte, pentru a stârni într-atât furia autorităţilor de-aici încât braţul înarmat cu satâr al acestora să vrea a ne lovi până şi acolo. Cu vorba grea de tot acest trecut ţin să-ţi spun astăzi că am considerat întotdeauna CNSAS-ul o instituţie imorală şi ticăloasă. Mi se va răspunde că ea este legală etc…, ceea ce nu este un argument pentru mine care am avut deja dreptate împotriva legalităţii – socialiste pe atunci – pe care mă îndemnau s-o respect aproape în unanimitate cei din jurul meu – şi nu m-ar mira să am iarăşi dreptate împotriva opiniei publice. Activitatea CNSAS-ului este imorală pentru că introduce – abuziv, cu siguranţa unui materialism care chiar dacă nu-şi mai Concursul Naţional de Proză „Marin Preda” - ediţia a XII-a, 22- 23 septembrie 2011, Alexandria şi Siliştea Gumeşti - Consiliul Judeţean Teleorman şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman, în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Telorman şi Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti şi în colaborare cu revistele: „Luceafărul de dimineaţă”, „Argeş”, „Litere”, „Pro Saeculum, „Sud”, „Oglinda literară”, „Meandre” şi „Caligraf”, organizează, în zilele de 22-23 septembrie 2011, Concursul Naţional de Proză „Marin Preda”, ediţia a XII-a. Concursul îşi propune să descopere şi să promoveze tineri prozatori şi critici literari, adresându-se autorilor care nu au debutat în volum şi nu au depăşit vârsta de 40 ani. Concursul se desfăşoară pe două secţiuni: 1. Concursul de proză scurtă: se vor trimite 1-3 proze scurte, care să nu depăşească în total 20 pagini; vor fi acordate următoarele premii: - Premiul „Marin Preda” şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (în valoare de 1000 lei), lucrările premiate urmând a fi publicate de Revista „Luceafărul de dimineaţă”; - Premiul I (în valoare de 700 lei), Premiul al II-lea (în valoare de 600 lei) şi Premiul al III-lea (în valoare de 500 lei) vor fi acordate împreună cu premiile unor reviste literare sau de cultură, care urmează să publice ulterior prozele scurte premiate. 2. Receptarea critică a operei lui Marin Preda: se vor trimite 1-2 eseuri critice, care să nu depăşească în total 10 pagini; vor fi acordate următoarele premii: - Premiul I (în valoare de 700 lei), Premiul al II-lea (în valoare de 600 lei) şi Premiul al III-lea (în valoare de 500 lei), acordate împreună cu premiile unor reviste literare sau de cultură, care spune ştiinţific, e de-o aceeaşi natură vulgară – criterii faptice, „obiective”, minerale, acolo unde nu există decât conştiinţa fiecăruia, o alcătuire dintr-o altă materie, a cărei funcţionare n-o cunoaştem, sâmburul tainic – „cămara sufletului meu” spune Cartea – unde este imoral să pătrunzi cu bocancii chiar lustruiţi democratic ai defunctului Bocănici („… bocăne cu bocancii Bocănici”, pentru cei care-şi mai amintesc!). Nimeni nu ştie unde este capătul de îndurare al fiecăruia dincolo de care este imoral de a pretinde cuiva să reziste – şi mulţi dintre „curaţii” de azi sunt funciarmente ticăloşi pentru că virginitatea lor nu se datorază decât cumplitei laşităţi care i-a îndemnat să putrezescă în neînsemnarea lor, dar care, nu mă îndoiesc, aceştia, şi-ar fi dat pantalonii jos la cea mai mică solicitare a monstrului, dacă acesta ar fi avut de ce-i băga în seamă. Activitatea CNSAS-ului este ticăloasă pentru că, în virtutea atitudinii mai sus pomenite, această instituţie întreţine, probabil deliberat, o confuzie între cei cu adevărat mârşavi şi cei care au luptat contra puterii până la limita puterii lor, cărora trebuie să le adăugăm pe cei care au considerat de datoria lor să folosească singurele mijloace pe care le aveam la îndemână ca să facem să dăinuie valori mai temeinice decât circumstanţele politice – în ceea ce ne priveşte cultura şi spiritualitatea românească, de altfel, între noi fie spus, mai ameninţate astăzi şi mai vătămate decât pe vremea când generaţia noastră era confruntată cu politica de rusificare, dar asta este o altă discuţie. Iată de ce, luând pildă după o scrisoare pe care mi-o adresa pe vremuri, când ţângăfei de-o aceeaşi teapă mă lătrau dindărătul gardului, Milan Kundera, şi el nu demult, după cum ştii, ţinta unor atacuri la fel de josnice…, luând pildă, spuneam, după această scrisoare care mă obligă la o solidaritate pe care n-o vor înţelege nicicând jivinele trăitoare după legea pădurii – ecologică, fireşte – vin să te rog a nu te lăsa abătut de cei care nu vor exista, după noi, decât mulţumită nouă, şi numai dacă vreun vrednic cercetător microbiologist va vrea să ştie căror bacterii nocive am ştiut să rezistăm şi cum. © Ideea Europeană http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=666 urmează să publice ulterior eseul premiat. Concurenţii vor trimite prozele sau eseurile critice pe suport de hârtie, culese cu font 12, în câte 5 exemplare, semnate cu un scurt motto, acelaşi motto figurând şi pe un plic însoţitor, în care vor fi introduse datele de identificare ale autorului: numele şi prenumele, data şi localitatea naşterii, adresa poştală, adresa de e-mail şi numărul de telefon, precum şi un CD cu textele trimise, inscripţionat cu acelaşi motto. Juriul are latitudinea de a propune organizatorilor, în funcţie de valoarea lucrărilor prezentate, să nu fie acordate unele dintre premii. Manifestările finale ale Concursului Naţional de Proză „Marin Preda”, ediţia a XII-a, se vor desfăşura la Alexandria şi la Siliştea Gumeşti, în ziua de 23 septembrie 2011, în colaborare cu Consiliul Local şi Primăria Comunei Siliştea Gumeşti şi Biblioteca Judeţeană „Marin Preda” Teleorman. Manifestările de la Siliştea Gumeşti vor cuprinde: vizitarea casei natale a scriitorului Marin Preda; vizitarea Centrului Memorial „Marin Preda”; colocviul „Marin Preda – incomod şi actual?”; decernarea premiilor concursului; lansarea unor cărţi şi lecturi publice. Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman asigură finanţarea implicată de organizarea şi derularea întregului proiect cultural, inclusiv premiile şi cheltuielile de masă şi cazare, pentru membrii juriului, pentru premianţi şi pentru invitaţi, precum şi deplasarea pe ruta Bucureşti – Alexandria – Siliştea Gumeşti şi retur. De asemenea, asigură pentru membrii juriului şi ceilalţi colaboratori onorariile cuvenite potrivit reglementărilor legale în vigoare. Lucrările pentru concurs vor fi trimise, până la data de 31 august 2011, pe adresa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman, str. Ion Creangă, nr. 52-54, 140056 – mn. Alexandria, jud. Teleorman, cu menţiunea „pentru concurs”. Relaţii suplimentare se pot obţine la telefon 0347-804.482. Nu se primesc grupaje de versuri sau de eseuri critice pe e-mail. După încheierea concursului, lucrările trimise de concurenţi nu se înapoiază. 6958 www.oglindaliterara.ro
FRACTALII ETERNITATE ŞI ISTORIE ÎN ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU THEODOSIE Raportul dintre istorie şi eternitate are un numitor comun: timpul. De fapt, datorită tendinţei istoriste din gândirea modernă, eternitatea este cel de al doilea termen a binomului timp-eternitate. Astfel, între timp şi eternitate nu se instituie o contradicţie, ci o contrarietate stimulativă, dinamică. O primă constatare, legată de perspectiva asumată, va fi aceea, nu lipsită de importanţă, că realitatea istorică – configurată ca atare în modernitate, începând de la Kant, dar mai cu seamă de la Hegel – are un timp propriu, cu implicaţii ontologice, logico-istorice şi metodologice cu totul diferite faţă de cele presupuse de gândirea lui Platon, de pildă, sau a lui Aristotel. Enunţurile care vor fi formulate în contextul acestui capitol se vor baza însă, în structura asumată a unui discurs despre relaţia dintre eternitate şi istorie, pe afirmaţiile conţinute de gândirea lui Platon şi Aristotel, fiindcă acestea au configurat liniile de forţă ale discursurilor ulterioare care, cu puţine excepţii, nu le-au putut infirma. Când gândim la eventuale excepţii, nu o facem pentru a pune în joc antinomii strecurate în istoria filosofiei de gânditorii mai vechi sau mai noi care au teoretizat fenomenul istoric, deoarece antinomii, în sensul absolut, nu există. Faptul că nu de pe poziţii antinomice trebuie să judecăm istoria, atunci când o punem în perspectiva permanenţelor, este just redat de Mircea Florian, care vede în timp un corelativ al eternităţii, o noţiune presupunând-o pe cealaltă. „Rolul eternităţii este de a da plenitudine timpului, nu de a-l depăşi sau distruge. Timpul fără eternitate nu este deplin, nu se poate constitui în mod consecvent, iar eternitatea fără timp este o fantasma-gorie metafizică, o răsturnare a ierarhiei metafizice.” 1 În Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie găsim elementele care ne permit să construim o pledoarie în favoarea tezei că istoria este o experienţă care se desfăşoară între doi poli: unul transcendent, suprauman, dar prezent, trăit efectiv în plan ontologic, şi altul imanent, istoric, uman, care tinde să-şi găsească locul în existenţă, sensul vieţii fiind dat de inserarea omenescului în sfera transcendentului. Există în aceste pagini o căutare permanentă a unui echilibru între cele ce sunt (într-o ordine care nu ţine neapărat de această lume, într-un spaţiu revelat, sacru, orientat şi „consacrat” divinului 2 ), şi ceea ce poate să fie, dar numai după ce depăşeşte anumite praguri, un filtru etic care, prin negaţii succesive (şi interdicţii), primeneşte şi pregăteşte fiinţa pentru o ordine morală mai înaltă. Interdicţia nu atinge toate nivelurile existenţei. Ea se instaurează întru modelul unei existenţe umane exemplare. Toate îşi au locul şi timpul lor, iubirea, războiul, plângerea după cei dispăruţi, soliile şi împărţirea dregătoriilor fiind inserate în buna măsură a celor scrise (şi oferite mereu drept exemple) în Biblie. Nu există pasaj, în cele două părţi ale Învăţăturilor…, care să nu fie organizat în vederea unei pilde din Scripturi. Introducerea faptelor exemplare este cerută de importanţa evenimentului pe care îl încadrează. Scopul lor nu este atât unul pedagogic, aşa cum suntem tentaţi să credem, căci ele introduc un tempo al expunerii menit să petreacă evenimentul cotidian spre un timp al mărturisirii de credinţă, un timp la limita superioară dintre trăire ca eveniment cotidian (istorie imediată) şi trăire spirituală (istorie sacră) 3 . Hotarul dintre transcendenţă şi istorie (lumea de aici) este permeabil în ambele sensuri. Faptele noastre în această lume sunt săvârşite în vederea confirmării vocaţiei de a fi solidari cu cele ce sunt fără timp, cu sacrul, cu voinţa lui Dumnezeu. Sub stricta observaţie a divinităţii e omul moral, dar şi cel imoral, ambii existând ca să dea seamă de timpul hărăzit pentru mântuire. Este un panteism specific românesc, în sensul în care existenţa e plină, oferă un conţinut faptei durabile în social, fiind, totodată, deschisă către ambele posibilităţi: pierderea în lume, în păcat, sau asumarea, încă de aici, a faptelor creştine: existăm în timpul şi locul istoriei individuale, sociale, dar aparţinem totodată şi „istoriei” sacre, pe care Iisus Hristos, prin naştere, patimi şi înviere, ne-a oferit-o ca pe un sens transcendent al istoriei noastre milenare. În afara acestei sfere, a devenirii întru fiinţă, cum spune Constantin Noica – filosoful nu pune în antiteză devenirea „bună” şi fiinţa, făcând o analiză subtilă a resurselor transcendenţei Învăţăturilor… lui Neagoe Basarab 4 –, fiecare gest în istorie cade în devenirea pentru devenire, în moarte. Cele două părţi ale operei lui Neagoe Basarab converg către acest scop: îndepărtarea din om a aspiraţiilor către o petrecere searbădă şi lipsită de sens spiritual, chemarea lui din istoria mică spre comuniunea istorică; în comuniune înţelegem aici trăirea întru Hristos. Dar învăţătura fundamentală transmisă de această scriere e că partea din fiinţa dată nouă şi care se pune în raport cu eternitatea, insul, care pătimeşte sub chipul omului – insul descoperit de Vulcănescu, „existenţă particulară înzestrată cu caracterul de subiect lucrător” 5 – se află în petrecere. El nu-şi poate ascunde faţa înaintea divinităţii cercetătoare, este dator să lucreze în vederea mântuirii numai în istorie, fiindcă dincolo nu i se vor lua în seamă decât faptele (bune sau rele) din viaţa petrecută. În două dintre lucrările sale, Constantin Noica supune analizei raportul dintre etern şi istoric (şi, corelat cu acesta, dar având o semnificaţie filosofică pregnantă, raportul adevăr-istorie), aşa cum se poate desprinde din textele Învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie 6 . În ambele, semnificaţia scrierii domnitorului muntean, coborâtă din contextul istoric în care a fost elaborată www.oglindaliterara.ro Mihai Popa (ante 1520–21), este „constrânsă”, în modul cel mai filosofic şi noician, să dea seamă de rostul unei întrebări fundamentale: există un sens al cugetului (cartezian vorbind) care să ne individualizeze istoric, să ne scoată din eternitate? Concluzia lui Noica, în legătură cu acest text, nu este una optimistă. Deşi, coborând (sau urcând; în istorie şi, mai ales, în raportul epistemologic stabilit cu faptul, sensul devenirii acestuia din urmă pentru subiectul istoric – cel care „făptuieşte” cunoscând valoarea faptului său – este relativ) până în zilele noastre, avem temeiuri să credem că am intrat în era individualizării culturale. În preajma eternităţii nu există nici istorie, nici cultură. Nu ne mai mulţumeşte anistoria, anonimatul în spirit, România eternă: vrem o Românie actuală. „A cultiva mai departe, cu precădere, valorile spiritualităţii noastre populare este o imposibilitate. Orice cultură conştientă este personală, este o formă de individualizare [...], spiritualitatea populară trebuie depăşită – spre creaţie personală.” 7 În acest context, întrebarea care se ridică este: cât de actuală poate fi o gândire consonantă cu o realitate ale cărei precepte etice şi politice se regăsesc în textele creştine? Suntem, în urmă cu 500 de ani, mai aproape de zădărnicia oricărei construcţii, în speţă politice, cum aparent reclamă textul lui Neagoe, sau, în general, culturale, în planul cunoaşterii, decât am putea fi astăzi? Iar dacă astăzi am dat un sens istoriei şi culturii noastre, ce semnificaţie istorică, etică, filosofică trebuie să acordăm acestei opere? Spunem „aparent”, deoarece sensul întreg, întors nouă de Învăţături…, mai ales prin Partea a doua, unde domnitorul este mai aplicat realităţii româneşti, este mult mai optimist, chiar şi în situarea istorică, învăluită, şi aici, ca şi în prima parte, de eternitatea semnificată prin pildele ecleziastice. (continuare în nr. viitor) ____________ 1 Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, ed. cit., 2003, p. 176. 2 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, ed. cit., p. 374–378. 3 Ibidem, p. 400–409. 4 Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc ed. cit., 1991, p. 46–72. 5 Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenţei, ed. cit., 1991, p. 57. 6 C. Noica, op. cit. 7 Ibidem, p. 8. 6959
Page 2 and 3: Coperta: Pino Dangelico - Chitarist
Page 4 and 5: ESEU Despre geniu, cu oarece senin
Page 6 and 7: PORTRETE Părintele Anania Să fi f
Page 8 and 9: ESEU Feodor Mihailovici Dostoevski,
Page 12 and 13: AESOTERICAE Inovaţie şi schimbare
Page 14 and 15: DEZVĂLUIRI Maria Cogălniceanu Fil
Page 16 and 17: JURNAL NECONVENŢIONAL GRĂDINA INC
Page 18 and 19: ALEX CAZACU POEZII PASCU BALACI DIA
Page 20 and 21: RECENZIE Pentru epigramistul Nelu Q
Page 22 and 23: RECITIRI Ion Druţă - proza scurt
Page 24 and 25: POEZIE IOANA GRECEANU SORINA BASESC
Page 26 and 27: ATITUDINI Doamna Bold, am constatat
Page 28 and 29: INTROSPECŢII Carmen Sylva - „Pov
Page 30 and 31: IN MEMORIAM „Gânduri” cu... sa
Page 32 and 33: LICEENII Tabăra de creaţie litera
Page 34 and 35: NOTES „POEME CU STATUI” - O CAR
Page 36 and 37: ESEU Pentru o istorie a poeziei foc
Page 38 and 39: LIVIU OFILEANU corigent la fericire
Page 40 and 41: ROSTIRI ICONOGRAFIA CĂRŢII ŞI A
Page 42 and 43: ESEU A FI SAU A NU FI KAFKIAN (urma
Page 44 and 45: NOTES MIHAI ANTONESCU - Cerc de lau
Page 46 and 47: DIALOGURI PARIZIENE Convorbiri afro
Page 48 and 49: DEZVĂLUIRI Augen Axinte Preda Mari
Page 50 and 51: ESEU Cea mai frumoasă parte din mi
Page 52 and 53: ESEU Mamornicul Entomologii spun c
Page 54 and 55: DEZVĂLUIRI Problema “Oculta” S
Page 56 and 57: ADNOTĂRI De la KHANDAHAR la ROŞIA
Page 58 and 59: PROZA Logodna Întorcându-se şi-a
Page 60 and 61:
JURNAL DE BIBLIOTECĂ „GIUBILEO
Page 62 and 63:
DIALOGURI PARIZIENE Andrei OIŞTEAN
Page 64 and 65:
DEZVĂLUIRI Iubiri de scriitori De
Page 66 and 67:
PROZA Alexandru Jurcan Mă cheamă
Page 68 and 69:
MERIDIANE JURNAL CHINEZ (urmare din
Page 70 and 71:
EVENIMENT ARMATA ROMÂNĂ LA BUDAPE
Page 72 and 73:
CONSEMNĂRI Dan Ciachir Derusificar
Page 74 and 75:
EMINESCIANA Mihai Eminescu şi Alex
Page 76 and 77:
DEZVĂLUIRI Odiseea plăcilor memor
Page 78 and 79:
PROZA Transmodernismul în sens tai
Page 80 and 81:
INTERVIU RESTITUIRI: FĂNUŞ NEAGU
Page 82 and 83:
NOTES ISRAEL MAI APROAPE DE DUMNEZE
Page 84 and 85:
RECENZIE Nuntă într-un cer de neg
Page 86 and 87:
DEZVĂLUIRI PREŞEDINŢI ŞI INTELE
Page 88 and 89:
SEMNALĂRI Aripi plouate de înger
Page 90 and 91:
CONSEMNĂRI LITERATURA-TEXT ŞI PRE
Page 92 and 93:
BLOGOSFERA Împăraţii daci ai Rom
Page 94 and 95:
CONSEMNĂRI Ion Ifrim O ZI DIN VIA
Page 96 and 97:
RESTITUIRI O problemă literară (t
Page 98 and 99:
MOZAIC Garibaldi şi România Marco
show all

Constantin Miu - Oglinda literara

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?